A plecat în grabă. Alerga ca un vârtej, să nu piardă cursa. Ȋn satul unde fusese repartizată nu erau decât două pe zi, dimineaţa și după-amiaza. Profesorii înca nu erau în vacanţă și ar mai fi avut de așteptat câteva zile, dar cine ar avea răbdare după ce ascultase știrile? La postul interzis, bineînţeles, că cele oficiale nu ieșeau din...
Proză

Italianca
Dacă ai fi întrebat sătenii, cred că nimeni nu și-ar fi amintit cum se numește cu adevărat. Poate numai cei de la Primărie să mai știe câte ceva sau Biserica să aibă și astfel de înscrisuri. Părea că venise acolo, în acel sat pierdut printre formele înalte de relief, dintotdeauna. O adusese unul de-ai lui Suru, de pe luncă. După...

Mai sunt zile
N-aș alege înainte de moarte raiul pe pământ. Crângurile Mureșului și zarea fără de sfârșit. Nu. Nici cascadele, nici plajele cu palmieri. N-aș alege nici măcar copilăria. Înainte de moarte aș alege neîmpăcarea, să mă duc liniștit. Neîmpăcarea care te face uriaș, și nu poți încăpea într-o moartea atât de strâmtă ție. O cafană dintr-un sătuc din Serbia și veșnicia...

Nocturnaliile dinspre solstițiu (5)
Nu-mi este voia şi nu m-ar lăsa prea tăinuitele tensiuni din lumatie, să meditez la necuprindere: vor veni cu adevărat zorii, iar cea mai upgradată dintre şeherezade se va retrage din iatacul omnipotentului către aparent umilul (e-n misiune sub acoperire) beduin. Care, există în acest sens dovezi imbatabile, rapoarte ale unor înalte comisii şi scanări din toată reţeaua de sateliţi,...

Valerius Gratus – O viață pe timpul lui Iisus
În port sunt mulți cai și soldați, multă lume care vociferează într-o grămadă de limbi pe care nu le cunosc. Am ajuns, sunt în Iudeea cu Caius Romanus pe care îl numesc ofițer superior, responsabil cu ordinea. E un fel de poliție pe care am instituit-o să verifice toate străzile din oraș, să patruleze câte patru, sau câte cinci ca...

Jazz pentru un costum nou
Sună telefonul. Nu prea am chef să răspund, abia ce am început să ascult Midsommer a lui Sonny Rollins cu The Modern Jazz Quartet de pe un album proaspăt primit. În plus, mă doare spatele de înnebunesc. Ce l-o fi apucat? Nu m-aș fi gândit niciodată că șalele pot crea atâtea probleme. Sper ca noua saltea comandată la Mobexpert să...

Iată povestea mea, străine
– Ce propui? Nu te las în mijlocul drumului, sigur mai ajungi pe-aici, avem tineri de ispravă în uzină, dar nu lua în brațe pe unul ca Savu Luican. Cu ce te-a înmuiat, tovarășe? Spune-i să treacă mâine dimineață, la prima oră, pe la mine, să facă o cerere de angajare. E ultima dată, categoric, nu ne învârte după degete...

O noapte de septembrie
Trei tineri mergeau pe strada pustie. Șoseaua abia ce fusese curățată și spălată. Mașina încă se mai auzea, deși dispăruse de după colț. Nu glumesc. Încă se auzea. Ba chiar i se mai simțea mirosul. Unul dintre tineri, Horia, strănută și se opri. Se opriră și ceilalți doi. Izbucniră în râs, fără să știe de ce. Li se mișcau bărbile,...

Sic transit gloria mundi
Trenul aluneca, pe liniile construite impecabil, cu o viteză năucitoare lăsând în urmă scurte fragmente de peisaje, ca într-o hologramă, fără ca vreun călător să-și dea seama despre ce era vorba în acele bucăți de natură răsărite și apoi date repede uitării în fuga monstrului de metal. Discul roșiatic al soarelui, casele legate unele de altele, picioarele goale ale copiilor...

Nocturnaliile dinspre solstițiu (4)
Element. Nici mai mult, nici mai puţin decât element şi nici o conexiune cu dezvăluirea aceasta de-a dreptul că pe poarta cerului nu treci decât de unul singur. Să-l fi privit ca pe un universaliu – ce inutil travaliu – ar fi fost ca şi cum mi-aş fi tăiat cu un cuţit bont de bucătărie pofta de mâncare: lăsând rană...

Conclavul fantasmelor
Dintr-un colț de răsărit, de după o cușmă de munte, se ivește, plutind cătinel, o umbră de norușor aproape ireal de pufos, iar ochii lui Robert rămân agățați de conturul acela, care, în mișcarea lui lină, ia formă de înger. Ajunge deasupra coșului de la odaia unde se afla lăuza și nou născuta. Se oprește. Întinde aripile, ca un scut...

Domnul New Zeu
Culorile își pierd intensitatea, sonorul scade, după care revin. Schimb canalul de pe Digi pe Discovery, apoi de pe Discovery pe TVR Timișoara. Aici, prind finalul de la Ardei iute pe limbă. Radu Ștefan, față-n-față cu un domn în costum albastru și cravată cu imprimeuri roșii și negre. Nu se potrivesc deloc. Radu tocmai prezintă o carte de poezii. Cameramanul...
