Mă imaginez pășind cu mâinile la spate, cu pași egali și relaxați, pe culoarele liceului, de obicei aglomerate, atunci însă nu. Sunt chiar singur, oarecum important. Am de o parte și de alta, atârnate pe pereți, tablouri de absolvire, portrete de tineri emoționați sau absenți, ori gândind la naiba știe ce.Treapta I, clasă de contabilitate...
