umbra își așteaptă noaptea așa cum moartea își așteaptă de o mie de ani sângele său zbuciumat mereu te uiți după primăvara altora îmi spui când toată bucuria altor mâini ți se întinde să te întrebi dacă totul este așa cum s-ar fi cuvenit să plângi să râzi să alergi în vârful picioarelor să nu...
acum aș putea să văd lumina altcumva mult mai aproape decât umbra celorlalți contemplu tot ce se adună în răspărul ființei mele am să-ți arăt totul îmi spui și ceea ce nu înțelegi îți voi da și un nume ca să poți cuprinde bătaia de joc a lumii nimic mai trist și până la urmă...
*** te-am căutat în simfoniile lui grieg deşi ştiam că e târziu acolo şi e frig prin propriile noastre nelinişti şi tac sculptând în aer marginea lumii din veac invocând-o ca pe o sărbătoare străină cu ferestrele spre o nemaivăzută lumină cu aripi ca de înger pe pânza de in care-au zvonit cândva dar foarte...
Sub zodia descendenţei prozodiei clasice şi prin osmoza între o anumită faţetă a orfismului, cu puterea de a dizolva semnificaţii inedite, poetul Dan Gârlea rămâne în grafismul imaginii şi se hrăneşte copios din ea, prin scrierile sale aduse la zi pentru destinul său poetic. Mai întâi, orfismul poetului se realizează prin stări curate, clasice şi...
*** Înserarea se rostogolea în unde subțiri de lumină roşie şi galbenă. Pe zidurile cenuşii umbrele îşi făceau aripi una alteia undeva, cineva a săpat o fântână străinul, fratele meu siamez, încă mai bea din apa zilei de ieri a aruncat zărul la păsări lăsând stafiile destinului să degere în marmura tăcerii. Deodată îmi...