Author: Ion Pachia-Tatomirescu (Ion Pachia-Tatomirescu)

Home Ion Pachia-Tatomirescu
Dorul Nemuritorului Dac : „Să mă lăsaţi să mor…“
Post

Dorul Nemuritorului Dac : „Să mă lăsaţi să mor…“

Profunda elegie a romantismului universal, «Mai am un singur dor», de Mihai Eminescu (Dacia / Botoşani, 20 decembrie 1849[*] / 15 ianuarie 1850 – 1889, iunie, 15, Bucureşti-Dacia), se datează: «decembrie 1883» (cf. EP, I, 160), dar „firesc-numeroasele-i variante“ sunt mai vechi cu câţiva ani, pare-se, din orizontul anului 1876 încoace. În „volumul de debut“...

Paradoxismul lui Vasile-Vasko Popa
Post

Paradoxismul lui Vasile-Vasko Popa

„Întâistătătorul“ paradoxismului, poetul Vasile Popa – cunoscut euro-istoriilor literare drept Vasko Popa –, s-a născut în zodia Racului, la 29 iunie 1922, în Dacia de Vest – localitatea Grebenaţ-Vârşeţ, azi în Serbia –, în familia valahilor Emilia şi Vasile Popa (după cum se vede, potrivit tradiţiei din Pelasgime > Valahime, fiind prim-născutul, moştenit-a prin botez...

Anul glosalmilor din Cogaion (2)
Post

Anul glosalmilor din Cogaion (2)

Glosalm de Răpciune Timpul mai ferice, focul din horincă, sacra mea sighincă vor să se explice… De-mi dai o elice, ţi-aduc o junincă de jertfit, palincă – doar cerul îmi zice: „Zboară dintre brice, jar pune-n tilincă…!“ Îţi mai torn pelin că – peste cicatrice –                zilele-s arnice, tufănici-burice, că-n răpciune este must şi pentru-opincă,...

Anul glosalmilor din Cogaion (1)
Post

Anul glosalmilor din Cogaion (1)

Glosalm de Mărţişor Grea rază din grâne, rai-gură-de-floare, Olt de lăcrămioare şi-aprind perle-n zâne…! Cine urcă oare arca-n zări stăpâne,  cine vrea s-amâne fluvii de sudoare, ninse mări cu moare, gânduri mult-păgâne…?!? Soarta tot de fân e ‒ fân de raze-n soare, sorburi plutitoare, cosmicele frâne… : de-i de tot nebună, sugrumaţi-o-n brâne, daţi-o la...

Doisprezece zalmiori pentru Gura de Rai
Post

Doisprezece zalmiori pentru Gura de Rai

Zalmiorul I Gerar de năut arde-astronaut nezărit de Gange, dintre nori de goange, stelelor nevrut, Lunii scurt sărut – brazii-picioroange trec Lacteea-n cange, scrum de-astronaut, gerar de năut…! Capul mi-e-n echer, ochii-mi bat à fier, zariştea mă uscă-n vălu-i de moluscă, dinţii mi-s de-arcer, mestec praf de cer, doru-mi cade-n plus că-i grea mişcarea bruscă,...

Metaforele „realităţii suprapuse“ la Dimitrie Grama
Post

Metaforele „realităţii suprapuse“ la Dimitrie Grama

Parcă dintotdeauna numărul zece a trimis la aur, la decada de aur (a acţiunii), la secţiunea de aur (din „arhitectură”), îndeosebi, în mirificul spaţiu al Daciei strămoşilor noştri cu ştiinţa de a se face nemuritori, fireşte, cu începere de la cele zece raze ale Soarelui de Andezit din Cogaion (Sarmizegetusa Sacră), până dincoace de jocurile...

În geometria fulgului tău…
Post

În geometria fulgului tău…

Sfântului holopoem, supraetajatelor lui metafore… Cum nu trebuie să dai mierloiul din inima-ţi cu stent, pe mierla de pe ramul drept al arborelui genealogic, în aprilie, da, cea de pe crenguţa aceea, parcă în simetrie cu artera-ţi carotidă de stânga, aceea, cu bază-n sinus, cea conducătoare de globule împurpurate de emoţii proaspătului cer cu îndimineţit...