Cunoscut încă din primul an al mileniului al III-lea al erei noastre ca autor al monografiei «Liceul Filiaşi – 45 de ani de la înfiinţare…» (Craiova, Editura Aius, 2001) şi mai apoi ca poet resurecțional-paradoxist certificat prin volumele «Demonii vȃntului» (Craiova, Editura Sitech, 2012), «Cascada îngerilor» (Craiova, Editura Hyperion, 2015), «Amurgul mareelor» (Craiova, Editura Contrafort, 2017), «Tinerețea gutuilor» (Craiova, Editura Contrafort, 2019) etc., Costin L Popescu (născut în Zodia Taurului, la 7 mai 1951, în  municipiul Craiova, cu copilărie şi cu anii de şcoală primară / gimnazială, în reşedința raională Filiaşi, din regiunea Alutuania > Oltenia-Dacia, cu adolescență şi cu anii de liceu încununați de Bacalaureat în anul 1970, tot în oraşul Filiaşi, cu studenție la Facultatea de Filologie de la Universitatea din Craiova, obținȃndu-şi Diploma de licență în anul 1975 etc.) ia prin surprindere cititorul şi cu o carte de „momente şi povestiri cu Sin[e]a“, «Fata din Dahomey» (Craiova, Editura Contrafort [ISBN 978-606-45-1386-1], 2022).

Distinsul Receptor (siglă, infra, D. R.) : Maestre, îngăduiți-mi să citez pentru cititorul cu „ochi de atent cercetător“ brevilocventa Dvs. prezentare aflată de pe fața a IV-a a coperții (de la  «Fata din Dahomey») : «Nu-l ştiam pe profesor-filologul Costin L Popescu decȃt ca autor notabil al cărții „Liceul Filiaşi – 45 de ani de la înfiinţare, pagini monografice“ (Craiova, Editura Aius, 2001), evident, pȃnă la caligrafierea acestor rȃnduri de prezentare pentru fața a IV-a a coperții viitoarei cărți, „Fata din Dahomey“, al cărei manuscris autorul mi l-a încredințat recent cu acest scop ; manuscrisu-i deja înzestrat cu o postfață interesantă [devenită între timp prefață – n. m. / D. R.], „Jocul de-a visarea“, semnată de craioveanul „prozator ca de Premiul Nobel“, Florin Logreşteanu, [postfață] de unde aflu că admirabilul povestitor filişan a publicat şi cȃteva volume de versuri.

Eroul din manuscrisul d-lui Costin L Popescu – identificȃndu-se într-un omniprezent / omniscient Narator, în egală măsură şi liric – frapează Distinsul Receptor printr-o modernă „Cȃntare a Cȃntărilor“, nicidecum legendară, hirsut-afro-dahomey-ană, ci, înainte de toate, veridic-valahă.».   

Ion Pachia-Tatomirescu (siglă, infra, I. P.-T.) : Esențial este că se scrie – în anul 2022, an de „pandemie de SarS-CoV-2 / Covid-19“ – o modern-paradoxistă „Cȃntare a Cȃntărilor“, «Fata din Dahomey», certificȃndu-se în autorul acesteia, Costin L Popescu, nu neapărat un prezent-viitor „prozator al zȃnelor-flori-de-baobab din Dahomey“, ci unul de-al nostru, de-aici, din Dacia-de-Romȃnia, chiar dintr-un sadovenian „loc unde nu s-a întȃmplat nimic“, adică din urbea Filiaşi (< „Filiae–D[s]ies / D[z]ei“, adică „fiicele / fetele de la Rȃul-Dumne-Zeului / D[z]iului > Jiului“, după cum, dintre secolele II şi V d. H., soldații Imperiului Roman angajați pe-aici – cu paza drumurilor ce duceau aurul Daciei la Roma – desemnau faimoasa localitate vecină Castrului Roman ale cărui ruine se văd şi astăzi lȃngă gara C. F. R. dintre Tatomireşti şi Răcarii-de-Jos / com. Bradeşti, jud. Dolj).

Mai sus, ai subliniat foarte bine – „în parantezele drepte“ – faptul că atunci, cu vreo cȃteva luni mai înainte de tipărire, la caligrafierea succintei mele prezentări pe baza manuscrisului (nu a cărții de față), cuvȃntul înainte, „Jocul de-a visarea“, de Fl. Logreşteanu, ocupa locul „postfeței“, nu pe cel al „cuvȃntului prefațator“ de azi, care „se deschide“ cu două bine-pecetluitoare fraze :

«Aflat la prima carte de proză, după cȃteva excelente volume de versuri, Costin L Popescu îşi demonstrează din plin talentul şi personalitatea.

Volumul „Fata din Dahomey“ […] poate fi socotit un mozaic de poeme, focalizȃnd monotematic reveria erotică» (p. 7). 

Și din acest cuvȃntul înainte „Jocul de-a visarea“ de Fl. Logreşteanu, te invit să citezi, să evidențiezi şi alte lucruri esențiale, fără a uita, valoric-estetic abordȃnd problema, că prefațatorul este nu numai un romancier, „valoros ca de Premiul Nobel“, cum am mai spus, ci şi un veritabil doctor în ştiințe filologice, în urma susținerii tezei «Terminologia medicală populară în Oltenia. Polisemantism şi expresivitate», din anul 1984, la Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice din Bucureşti (bucurȃndu-se de excelentele aprecieri de specialitate ale lui Alexandru Rosetti, Al. Graur, Gh. Ivănescu ş. a.).

 D. R. : Privitor la „monografia afectivă“ a lui Costin L Popescu, aflată în volumul «Fata din Dahomey» (2022), Florin Logreşteanu mai relevă în „cuvȃntul înainte“ („prefața“) «Jocul de-a visarea» : eroticul inefabil («Inefabilul erotic este văzut aici ca o provocare agnostică. Autorul cultivă evazivul, un joc vaporos de nuanțe, senzații, lumini. Alternează capricios momentele de pesimism cu cele de ardență […]. Jocul erotic se desfăşoară între mai multe atitudini, între senzualitate, dăinuire pasională şi nostalgii, suspiciuni […]. Fiindcă femeia, în carte Sina, „nu era iluzia unei iubiri totale, era însăşi Iubirea, în forma ei primară“…» / p. 7), capacitatea costin-popesciană de a portretiza, de a nota inefabilele scene erotice, apelȃndu-se la „cascade de metafore“ ; „în finalul cărții“, prefațatorul găseşte «imaginea dilematică a jocului de-a visarea, a mȃntuirii de singurătate», spre a-şi încheia prezentarea-i către cititor cu cele două fraze reproduse şi pe copertă : «Costin L Popescu scrie o carte insolită despre o temă frecvent asumată, dar foarte pretențioasă. Demersul prozastic este tensionat, disimulȃnd o autentică stare afectivă şi punȃnd în valoare o procesare artistică memorabilă.» (p. 9).

I. P.-T. : De remarcat e faptul că volumul de „erotic-paradoxistă proză“, «Fata din Dahomey», de Costin L Popescu, poartă un titlu-metaforă spre a-şi desemna astfel „arealul“ cu „unitățile de loc şi de acțiune“, țara (ca o african-pitorească République du Dahomey) în care se află urbea de reşedință auctorială, Filiaşi, jud. Dolj («F[iliaşi] era un orăşel provincial, de pe dealurile mărunte ale Podişului Getic, anatemizat de unii, idolatrizat de alții…» / p. 12), tot un sadovenian loc «unde nu se întȃmplă nimic, decȃt absurdul comic» (p. 20), sau „cercul-oraş-mic“ al eroului liric din «Tinerețea gutuilor» (2019), erou metamorfozat în „Voce-Auctorială“ / „Narator“ al întregului volum de-a văzut lumina tiparului în anul 2022.

Eroina centrală, Sina, personaj construit „în trei trepte“ – Sina-I («Ea, Sina, a fost prima obsesie a paradisului meu pierdut, revenind brutal, inoportun şi sadic, în transcenderea vremurilor» / p. 18 ; «Aici am murit prima dată, la 18 ani, îmi amintii brusc plimbările cu prima Sina, dar îmi revenii la timp.» / p. 30 ; s. n.), Sina-II («Cea de acum, tot Sina, tot brunetă, cu ochii de castane coapte, veselă, explozivă şi contestatară […], sosise pe neaşteptate…» / p. 18 ; s. n.) şi Sin[e]a-III («Îşi punea perna în cap, iar eu, debusolat, o trimiteam pe Sina-III la origini…» / p. 74 ; s. n.) –, eroină centrală „lansată“ în spațiul naratologic aidoma rachetelor trimise în spațiul cosmic tot „în trei trepte“, se „raportează“ / „conectează“ nu la strămoşescul mit pelasgo-dac al amazoanelor Masa-Gaeției / Masageției dintre Marea Neagră, Caucaz şi Marea Caspică, „pentru că-i prea aproape de casa Naratorului“, ci la „viteaz-milităroasele femei cu spirit de sacrificiu“ dintr-un „îndepărtat topos, Dahomey“ : («Atunci îmi lipseau mersul [Sin]ei puțin împleticit, impertinența sȃnilor zglobii, ochii de un căprui închis sub sprȃncenele prelungi şi negrul părului, ca al amazoanelor din Dahomey – celebrele femei-soldat dintr-un vechi stat african, renumite prin curaj şi spirit de sacrificiu–, sau autodevorarea gurii senzuale…» / p. 43 ; s. n.).

Aşadar, Naratorul, Sina (dar şi drept Sin[e]a naratorială, ori Sina cea cu păr păcuros ca al amazoanelor-eroine de Dahomey) şi ceilalți eroi „episodici“ din „F“ – „orăşelul provincial, de pe dealurile mărunte ale Podişului Getic“ – nu aparțin vreunui stat african, ci unei țări din Uniunea Europeană, Dacia-de-Romȃnia, țară transformată treptat-treptat în „colonie“ a imperiilor de azi, „aflate sub măştile democrației“, din cauza conducătorilor „impuşi“ Poporului Pelasg > Valah de străine „puteri oculte“ şi din cauza trădătoarelor / coruptelor regimuri guvernamentale de după Revoluția Valahă Anticomunistă din Decembrie 1989, o republică „supusă“ programului globalizator de distrugere statală, începȃnd cu „aşa-zisa reformare“  – a se citi : „distrugere programată“ – a economiei național-valahe, a sistemului național-valah de sănătate, a sistemului național-valah de învățămȃnt performant, a jafului oficializat, a cancerului corupției atotcuprinzătoare de „piramidă socială, din bază pȃnă-n vȃrf“ etc., aidoma fostei colonii a Franței în Africa, République du Dahomey / Republica Dahomey, cunoscută din anul 1975 şi pȃnă în prezent drept Benin.

D. R. : Maestre, e bine a se mai reține din „trena / coada naratologicei comete a erosului costin-popescian“ şi „o duzină de nume de eroi“, mai mult, ori mai puțin individualizați, ținȃnd de „gama tipologic-exponențială din cercul-oraş-mic“ (de avut în vedere, mai mult ca sigur, la o a doua ediție „revăzută şi augmentată“ a opului «Fata din Dahomey») : Aurel / Nosferatu («îl combătea pe Aurel, filosoful, poreclit Nosferatu…» / p. 41), Barbu Răduceanu («fost coleg de şcoală primară [cu Naratorul], rudar din colonia de vest a oraşului, autodenumit „micul Paris“» –  p. 22 –, «unde poza „în meşter popular romȃn“» / p. 23), Emil («redactor-şef al unei foi locale» / p. 26 sqq.), Gogu Mandravela (ce «la 84 de ani, murise călare…» / p. 14), Manole («nu e vorba de meşterul ăla genial», ci de un «conorăşean din cvartalul nostru, tatăl a patru fete, cărora le-a făcut case…» / p-22), Marțian («electricianul zonal» / p. 36), Matei Rom («Ostracizatul de altădată nu-l putea uita pe Matei Rom, ajuns atunci şef la ORACA…» / p. 83), Naratorul Paradoxist («funcționar superior la o bancă importantă» / p. 19), Nuți («asistentă la un cabinet pentru dermato-venerice» / p. 40), Scȃnteie (învățătorul «exasperat de sirena Fabricii de Cherestea» / p. 14), Scorobete («ăla de verifica fidelitatea nevestei […] cu lanterna, fix la miezul nopții» / p. 14), Spilcu (polițistul / milițianul «scund, burtos, chel şi semianalfabet» / p. 14) ş. a. /etc.