Poemu’

ar trebui
să se
miște
rapid
să
spună
altă
poveste
ce singură
ar trebui
să se
cațere
pe
creste
să fie
tandru
și viril
să aibă
apucături
de boss
și de
copil
de fecioară
și de
mamă
de mână
și mană

Din atom

a ieșit
versu’ bonom
scriu la prima mână
fac din oră
săptămână
să urc la zeițe-n
olimp
rog versu’
surrealist
să urce un alpinist
rog versu’ elaborat
să fie și mai dotat
să fie și mai bărbat
la cenaclu’
deschizi ușa
cu-n haiku
ceva de genu’
timpu’ lunecă din port
se-ntinde fără efort
am murit
da’ nu-s nici mort
poemele epilate
au dat buzna
în cetate
vor s-asculte
vor să fie ascultate
și fericirea avea copii
nu se-ngloda(u)
în datorii

Pentru fiecare-i altfel

când plouă
unii-s cu umbrele
alții cu umbre
alții cu o damă nouă
alții se-ncarcă
fură din tablou
zâmbetu’ aurorei
din barcă
de-am scrie
mai bine
n-am mai clădi
pe ruine
nu ne-am
mai crampona
de gânduri
străine
nu ne-am
mai crede
buricu’ pământului
poate cel mult
umbra mormântului
femeile
ne-ar lua
drept maeștri
ne-ar servi
ca pe tavă
energia lor
plină
de vlagă