Exagerez

versuri
dispariții
incantații
imprecații

exagerez setea ostilă
pe epavă
când boală după boală
ajung să pricep viața ca pe
o continuă convalescență

nu mai sunt fericită nici
când am o cameră doar a mea
și pot să scriu ca acum
intervine dușmanul din mintea mea
că dacă nu sunt iubită
dacă voi greși
dacă tu-mi spui acest lucru azi
pe care-l negi din nou mâine
ca de atâtea ori
și-mi faci inima să cadă pe asfalt
ca din mintea lui Vasilievici ultimul
vers.

Un vis animat

cu mine și un urs
într-o pădure înghețată
nimeni nu mai revendica
malul nostru de gheață
și galoșii pe care-i purtam cu rândul
pluteau acum pe ape purtând în ei
resturi din picioarele noastre înghețate

picioarele mele sunt gândurile mele.

Nimeni nu știe de ce

ne facem cuib în poteci străbătute
pe rând de urși
și urșii nu știu de ce
oamenii se plimbă printre ei
ca și cum
vor să le repare bârlogul

vom hiberna până la urmă
împreună
toate iernile de acum.

Toate cuvintele

sunt închise în cufere
ca să rămână calde
gerul nu atinge
și nu frânge
cuvintele iernii.