Interviu cu Sebastian Boha, din Ghiroda, boxer la CSM Timișoara
–Ați încheiat un an bun, la Campionatul Național de seniori ați luat medalia de bronz și, același loc trei, la Gongul de aur, în Macedonia. – A fost un an destul de bun pentru mine, asta și cu sprijinul antrenorului, maestrul Nicolae Ispas, și datorită tatălului meu, care m-a sprijinit, al soției. Sper ca în noul an, în care abia am intrat, să fie mult mai bine. – Care sunt competițiile mai importante, la care o să participați, de care știți deja? – Cupa României, o întrecere foarte importantă, voi merge iar la Scopije, la Gongul de aur și, bineînțeles, campionatul național. – Dincolo de box, unde ai rezultate notabile, și lucrezi. -Da, trebuie, momentan nu putem trăi doar din box. Deocamdată mă descurc, sper ca pe parcurs să fie mai bine, muncind mai mult. – Dar nici un sponsor nu ar strica… – Niciodată, oricare ar fi el. – Și în toată Ghiroda, localnic fiind, unde sunt atâtea firme, nu ai găsit un susținător? – Nu. Sincer, nici nu am căutat, dacă o veni odată cineva lângă mine o să fie bine primit și am să-mi dau tot interesul să nu dezamăgesc. Nici pe sponsor, nici familia mea. Și, în primul rând, eu să fiu mulțumit. – După aprecierea ta, pugilismul, la noi, este în scădere? Te întreb pentru că există un recul, parcă mai puțin la fotbal, în toate sporturile. – Da, nu mai este ce a fost înainte, copiii s-au dus spre alte sporturi, cu mai mare audiență la public și, implicit, la sponsori, atât de importanți, despre care vorbeam. -Ești sportiv la CSM Timișoara. Sunt și copii pe lângă voi, e asigurată continuitatea? – Da, sunt, chiar avem doi băieți foarte buni. De la unul dintre ei, Robert Pater. are doar 12 ani, am aștepătări foarte mari. Și nu doar eu. -Tu la ce vârstă ai ajuns în sala de box? – Nu împlinisem 11 ani. – Câte meciuri ai? – Undeva la 120. – Azi părinții își feresc de efort copiii. Ce-au zis ai tăi când au auzit că vrei să practici boxul? – La mine a fost o situație mai aparte. Tata a făcut box, avându-l antrenor tot pe maestrul Nicolae Ispas, care este și antrenorul meu. Tata m-a ajutat, mama, în schimb, a avut o altă opinie. Nu a fost de acord. Nu a văzut niciun meci de-al meu. Nici măcar la televizor. Eu m-am dus la box admirându-i în ring pe frații Simion. – Care dintre voi are cele mai multe performanțe? – Înainte de a vă răspunde, trebuie spus că, evoluând în perioade diferite, atunci erau adversari mult mai buni, situația s-a schimbat. În plus, el a fost mai greu ca și mine, eu fiind la 56 de kilograme. Eu am rezultate mai bune. Tata a fost un boxer mai aprig, pe cand eu mizez pe tehnică.