Iarna sufletului meu Viscolul iernii ne-a prins pe amândoi Și fluieră prin vis bătrânul soare Când mai trimite o rază înspre noi Să schimbe iar ghețarii în dogoare. Dar dorurile năvălesc prin mine Și eu te caut prin lumi înzăpezite Alunecând pe sănii cu clinchet de suspine Trase de caii mei cu inimi neîmblânzite. Și...
Aș vrea să strig… Mi-e sete, mi-e foame Și teamă de tine. Pe malurile firii Mă pregătesc Să întâmpin viscolul Din privirea ta Și crivățul Din ochii tăi În iarna definitivă… Totuși, Mai lasă-mi o îndurare De senin Pe fruntea destinului Pentru că în sobele Iubirii mele Nu o sa mai sfârăie Jarul ca odinioară…...
Sărutul toamnei Toamnă, Simt și văd Cum iți pleci privirea Și-mi mângâi sufletul Și liniștea Precum mama Căreia i-ai împovărat Calendarul vieții Cu încă o îmbrățișare… Nu sunt supărat pe tine Dragă toamnă!… Pentru ca ești sinceră Nostalgică Enigmatică și sfioasă. Iubesc chiar și sărutul tău Pătimaș Cu iz de rampaș Și must Îmbietor Amețitor...