Sărutul toamnei

Toamnă,
Simt și văd
Cum iți pleci privirea
Și-mi mângâi sufletul
Și liniștea
Precum mama
Căreia i-ai împovărat
Calendarul vieții
Cu încă o îmbrățișare…
Nu sunt supărat pe tine
Dragă toamnă!…
Pentru ca ești sinceră
Nostalgică
Enigmatică și sfioasă.
Iubesc chiar și sărutul tău
Pătimaș
Cu iz de rampaș
Și must
Îmbietor
Amețitor
Dar și prevestitor…
Pe care îl gust
Sub plânsul frunzelor
La întâlnirile noastre

 

Tristețe…

Reprimește-mă
În brațele tale,
Sau hai lângă mine
Că mi-ai lipsit prea mult
În clipele senine
Și nu mai am răbdare
Să Cred
Să înțeleg
Să învăț
Printre suspine
Dacă mai sunt șanse
La iubire
Pe drumul
Dintre rău si bine!

 

Gust de teamă

Pe altarul toamnei tale
Voi rămâne mereu
O rugăciune
O închinare
O amânare
Când desfrunzirea sufletelor
Privesc înspre
Blestemele nemărginirii..
Noaptea voi căuta
Dincolo de suspiciunea
Secretului tău
Slăbiciunea unei mângâieri
Și buzele
Pentru sărutul
Cu gust de teamă
Care ma cheamă
Să-mi muște
Împotrivirea
Uimirea
Și dezamăgirea