XIII. E un izvor

e un izvor ce țâșnește în mijlocul străzii în mijlocul străzii unei stațiuni balneare să zicem călimănești călimănești-căciulata să zicem călimănești pe olt la poalele muntelui sfânt al dacilor kogaionon la poalele muntelui cozia lângă mănăstirea cozia ctitoria lui mircea cel mare mircea cel bătrân domnul țării românești citim în hrisoave în timpul lui mircea cel bătrân țara românească

a ajuns la cea mai mare întindere din istoria sa deci mircea cel bătrân mare voievod și domn peste toată țara ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi încă şi către părţile tătăreşti şi amlaşului şi făgăraşului herţeg și domnitor al banatului severinului şi pe amândouă părţile pe toată podunavia încă până la marea cea mare şi stăpânitor al cetăţii dârstorului doamne ce domnitori am

avut și ce slugi europene avem dar să revenim la izvorul ce țâșnește în mijlocul străzii el poate fi o spărtură în rețeaua de apă a orașului poate fi izvorul pe care îl caută lumea izvorul de la care lumea se-adapă cu apă cu dragoste cu înțelepciune poate fi chiar izvorul vieții tale [te-ai gândit vreodată de unde izvorăște viața ta?] ei bine izvorul acesta este eul cuvântul zeul poeseul

XVI. Ce-ar fi să le spunem lucrurilor pe nume

ce-ar fi să le spunem lucrurilor pe nume mă întreb adică să fim sinceri unii cu alții cu noi înșine dar mai ales cu cei care își pun speranța în noi cei care ne-au votat cei care ne iubesc cei pe care îi iubim dar și cei pe care îi urâm și cei care ne urăsc oare nu sunt iubirea și ura inseparabile mă întreb de ce să nu fim sinceri de ce să nu le spunem lucrurilor pe nume bunăoară

eu pe când eram ateu când m-am întrebat de unde vin și unde mă duc nu credeam nici în ruptul capului că dumnezeu m-a făcut din pământ sau din cuvânt dacă la început se zice că a fost cuvântul eu credeam că vin din dragostea părinților mei da din mama și din tata din dragostea lor pentru că știam dacă dragoste nu e nimic nu e iar eu nu puteam să fiu fără dragostea

lor dar și ei veneau tot dintr-o dragoste a părinților lor care la rândul lor veneau tot dintr-o dragoste și tot așa mai departe da și dacă te duci cu gândul mai departe ajungi chiar la începutul lumii la adam și eva da sau la pământul pustiu și gol sau la duhul lui dumnezeu care se mișca pe deasupra apelor în paranteză fie spus eu nu cred că provin dintr-un big bang nici dintr-o teorie

evoluționistă pentru că la început se zice că dumnezeu a făcut cerurile și pământul care există și acum și pe care le văd acum și nu a făcut maimuța care acum e tot maimuță și se maimuțărește la fel ca la începutul lumii și pe când eram ateu și mă contraziceam cu dumnezeu pentru că a zis să dea pământul viețuitoare după soiul lor vite târâtoare și fiare pământești după

soiul lor și așa a fost eu m-am întrebat cum să dea pământul viețuitoare după soiul lor vite târâtoare și fiare pământești după

soiul lor dacă ne aflăm la început și nu există un cod genetic sau o scriptură anterioară dar dacă dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor vitele după soiul lor și toate târâtoarele pământului după soiul lor și a văzut că erau bune eu ce pot

spune decât că le-a făcut cum le-a găsit [veți vedea mai încolo ce și cum și când] și pe când eram ateu și mă contraziceam cu dumnezeu pentru că a zis să facem om după chipul nostru după asemănarea noastră el să stăpânească peste peștii mării peste păsările cerului peste vite peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ eu m-am gândit că el

avea deja chip de om dacă a zis să facem om după chipul nostru după asemănarea noastră și dacă l-a făcut pe om după chipul său parte bărbătească și parte femeiască înseamnă că dumnezeu e și parte bărbătească și parte femeiască iar eu pe când eram ateu nu am înțeles antroplogia asta dar mai târziu când am văzut cât de minunată e lumea pe care el a creat-o

dacă el a creat-o pentru că nimeni nu o putea crea atât de minunată când am simțit fiorul primei iubiri când prima dragoste a devenit ultima dragoste când am văzut când am înțeles că la început a fost cuvântul și primul cuvânt a fost dragoste la fel cum primul cuvânt al lui dumnezeu a fost lumină să se facă lumină și lumină s-a făcut și m-am luminat și cum puteam altfel

să mă luminez decât cu înțelepciunea fiului său da care a zis el e în tatăl și tatăl e în fiul și a mers peste ape a mers peste poate peste apele începutului peste apele sfârșitului peste cele pe care la început se mișca duhul lui dumnezeu da începutul tuturor începuturilor și sfârșitul tuturor sfârșiturilor pentru că din sine prin sine este totul și nu e religie nici filozofie e adevărul

XVII. Știi de ce-mi place mie când plouă

știi de ce-mi place mie când plouă nu pentru că bacovia a zis că e vreme de beție deși nu mi-e gol paharul și beau și iar beau ca să-mi înec amarul nu mie îmi place când plouă pentru că pot să văd circuitul apei în natură de la izvor în râu în mare și mai departe în nor și principiul vaselor comunicante și îmi place că pot să văd cum ploaia spală gratis mașinile din parcare iar asta

mă duce cu gândul la toate lucrurile pe care dumnezeu ni le oferă gratis însă omul plătește omului pentru ele de ce ei cum de ce pentru că omul care se consideră mai om decât omul trebuie să se îmbogățească iar când omul care se consideră mai om decât omul se îmbogățește nu se mulțumește cu bogăția lui mai vrea și să stăpânească să stăpânească omul da și averile lui

oare nimeni nu înțelege că toate se duc pe apa sâmbetei și că circuitul apei în natură e la fel ca viața omului da care vine din pământ și se întoarce în pământ ca să vină iar dintr-acolo până când nu mai rămâne decât pământul din tot până când nu mai rămâne decât cuvântul care este totul pe acest pământ peste care plouă mereu și iată de ce-mi place mie când plouă plouă și

XVIII. Postarea zilei

dacă-ți mai aduci aminte e bine și alții își vor aminti de tine dar dacă îi uiți vei fi uitat iată că am zis-o nu degeaba au inventat grecii râurile alea styx lethe mnemosynne și treceau teferi și vii printre scyla și caribda cum treci tu cu o sută la oră printr-un ambuteiaj pe autostradă dar să revin la ideea mea am evoluat atât de mult încât întoarcerea ar însemna moarte am evoluat

atât de mult încât continuarea ar însemna tot moarte ce altceva vrea să spună inteligența artificială după atâtea post-uri post comunism post modernism post umanism lumea a luat-o razna pe bune și pe rele da spre rele dar ce-ar fi lumea fără tine cel care ești și ce-ar fi lumea fără mine cel care sunt parcă am trăi cu adevărat în niște povești de adormit copiii în niște povești

de trezit morții zău așa dar ia spune îți mai aduci aminte de postarea mea aia cu kim kardasian în care spuneam că trupul său care mi-e astăzi/ cel mai dorit dintre limanuri/ va fi un biet ulcior din care/ vor bea drumeții pe la hanuri/ ei bine nu spuneam eu eu doar l-am citat pe omar khayam pe care nu-l uit nu pot să-l uit pentru că adevărurile lui sunt și adevărurile mele iar singurul

adevăr care stă în picioare [mă mai urmărești sau mă opresc aici] singurul adevăr care stă în picioare este cel de mai sus eu  tocmai l-am spus dar în postarea mea de azi postarea zilei cum se spune vreau să-ți vorbesc despre lume despre lumea care trăiește în mine despre lumea în care trăim despre cerul înstelat de deasupra și despre cerul înstelat de dedesupt parcă așa

era un cer de stele dedesupt deasupra cer de stele da chiar așa dar asta înseamnă să fii chiar steaua singurătăţii la care visa eminescu [ai vrea tu să fii singur să fii unic să înveți să mori să învii] eminescu a învățat să moară noi trebuie să învățăm a fi shakespeare nu a știut să se-ntrebe nici să-și răspundă nu a știut e însă mai viu decât viii din ziua de azi dar ce deșertăciune

a deșertăciunilor e totul cum zice ecleziastul [nu râde citeşte nainte] ce frumoasă e deșertăciunea asta zic eu în care poți iubi trecerea marea trecere prin toate spre marele tot care este iubire doar iubire [asta nu înțelegem noi] și iartă-mă dacă postarea asta pare un eseu eu l-am vrut poezeu și când nu vom mai fi să-ți amintești de noi și când nu vei mai fi ne vom aminti de tine

pentru că dacă-ți mai aduci aminte e bine și alții își vor aminti de tine dar se pare că am ajuns la finalul acestei postări și ceea ce am vrut să spun nu am spus încă dar vă voi spune în postările viitoare până atunci urmăriți-mă pe toate rețelele sociale pe toate rețelele ancestrale dar mai ales în toate cuvintele [spuse și nespuse] citiți-mă printre rânduri ca pe vremea comuniștilor

pentru că acolo sunt gânduri gânduri și rânduri rânduite de gânduri care abia așteaptă să fie gândite regândite atunci când te gândești la viața ta la care nu se gândește nimeni nici măcar tu care ai pierdut trei urmăritori pe facebook din cauza politicii și din multe alte cauze în timp ce o vedetă oarecare a câștigat trei milioane cu imaginea ei sexy care face cât o mie de cuvinte

XVIII. Osterreich

sus pe deal e o lumină

nu e chiar de lună plină

dar luminează toată valea

iar în vale e hildegard naturhaus hildegard naturhaus hönegger gmbh pe ersperding 3 în kirchberg bei mattighofen iar acolo da

acolo e o mică fântână cu pompă de mână cum era pe vremuri ehei ce vremuri erau vremurile de atunci și ce apă ce limpede apă țâșnea din adâncul acestui pământ care încă este șaptezeci la sută apă și omul mereu însetat care este tot șaptezeci la

sută apă și devine sută la sută pământ devine apă soare și vânt de ce uităm aceste aceste lucruri de ce uităm cele treizeci de procente de ce uităm cei treizeci de arginți de ce uităm omul care devine sută la sută cuvânt cuvântul care le include pe toate de ce uităm aceste lucruri elementare când totul e clar și când totul e sfânt eu unul nu știu să-ți răspund dar ceea ce știu este

este ceea ce văd dar ceea ce văd poate a fost poate este sau poate va fi dar mica fântână cu pompă din hildegard naturhaus e chiar în fața mea e o mică fântână cu pompă da ruginită fântâna ruginită și pompa și mai e o moară de apă și mici izvoare și cascade și un lac mic și o mică biserică în care să te rogi [dar te rogi oare când ți-e bine] și mai e și o grotă grota mariei și alei

pietruite și plante o mulțime de plante fiecare cu denumirea ei în germană scrisă cu alb pe o plăcuță verde ai observat că sunt atent la detalii și de ce pentru că detaliile sunt mai importante uneori decât întregul și au valențe mulțiple da dacă ne raportăm la univers la metavers cum ar fi de pildă luminile mașinilor care urcă sau coboară noaptea pe ersperding strasse 3 dar luminile

lor nu se compară cu lumina de sus iar lumina de sus nu se compară cu lumina lumii lumina aceea care îl luminează pe omul care vine în lume dar să revin la cele de mai sus și să vă spun că am văzut la hildegard naturhaus o plăcuță pe care scrie da suntem bucuroși să vă punem la dispoziție această locație pentru nevoile dvs și vă rugăm să o lăsați așa cum doriți să o găsiți

XIX. Eu cred

eu cred că nu e bine să trăiești prea mult [să umbli cu bastonul după fetele tinere] și nu e bine nici să trăiești prea puțin [să nu vezi să nu știi cum va fi lumea după lumea ta] dar nici să știi câte zile ai pe pământ pentru că numai bunul dumnezeu știe ce e mai bine pentru tine numai bunul dumnezeu știe totul iar tu dacă știi că nu știi nimic e bine e bine să trăiești așa în ceața asta

care învăluie lumea de azi și lumea viitoare și îți arată doar un trecut care trece în amintire în amintirea ta în amintirea altora și apoi în uitare pentru că uitarea acoperă totul ea este ceața care învăluie lumea de aceea nu te vezi nici măcar pe tine însuți nici măcar drumul care te duce de aici dincolo și de dincolo din nou aici ca să fie totul prezent cum a fost de la facerea lumii și

cum este și acum o prezență în care vrei să fii pururi prezent în care vrei să fii prezentul continuu dar hai să lăsăm filosofia și mitologia la o parte hai să trăim prezentul lumii în scurta noastră prezență hai să fim atunci când totul este și hai să fim atunci când nimic nu e [pauză] dar asta nu mai depinde de noi asta e posteritatea pe care trebuie să o trăim în timpul vieții care este

XX. 707

sunt cel ce se trezește la șapte la șapte zero șapte cum spune bond james bond în fiecare dimineață la șapte la șapte zero șapte când încep să sune alarmele pe samsung și huawei când începe să cânte cocoșul din ceasul electronic mpw îl am de prin anii nouăzeci de la un neamț care venise să cumpere iups 9 mai fabrica noastră de jucării ce jucării colorate se făceau

acolo mamă mamă jucării metalice colorate mașinuțe camioane vaporașe submarine și trenulețe vagoane trenulețe electrice și motociclete roșii galbene sau albastre și motocicliști pe motociclete ce ne mai jucam cu ele mai ții minte cum să nu ții minte deci neamțul a venit și a cumpărat-o și a închis-o douăzeci de ani mai târziu să nu se observe că așa procedează investitorii

străini vin și cumpără și închid zeci de fabrici și uzine care ajung apoi la fier vechi și românii ajung vai de mama lor ajung să cumpere de la investitorii străini produse fabricate în țările lor cumpără alimente din supermarketurile lor apărute ca ciupercile după ploaie în toate orașele mari și mici ale patriei în mai toate satele patriei pentru că noi exportăm grâu și cumpărăm făină

cumpărăm aluat congelat și exportăm porumb și cumpărăm mălai exportăm mai mult și mai rău ca în urss după război ăștia au pus industria pe butuci domnule industria pe care dictatorul a dezvoltat-o mai ții minte cum să nu ții minte a dezvoltat-o mai mult ca-n interbelic și a dorit ca ea să crească să-nflorească românia era pe drumul construirii societății socialiste multilateral

dezvoltate acum e pe drumuri săraca iar investitorii vin și vin și cumpără și cumpără terenuri după terenuri și românii le vând le vând pe niște mărci euro și dolari bani de băut la crâșmă românii nu mai vor pământ nu mai vor să-l muncească îmi spune maria mai bine spală veceuri străine babe și moși în italia în austria în germania peste tot babe și moși ai căror nepoți au tot

tot mai mult din românia în concluzie românii nu-și mai vor pământul pământul din care au fost făcuți pământul în care se vor întoarce dar are pământul naționalitate vă întreb a avut vreodată haideți mai bine să facem un test un sondaj o analiză sau ce vreți voi să vedem când a fost românia a românilor pe vremea lui dromihete a fost a lui dromihete pe vremea lui burebista da

a fost a lui burebista și tot așa pe vremea lui decebal a fost a lui decebal pe vremea lui ștefan a fost a lui ștefan cel mare și pe vremea lui mihai viteazul a fost după cum el însuși a spus-o o singură mamă țara românească țara ardealului și țara moldovei sunt pohta ce-am pohtit-o eu nu intrăm în detalii nu are rost să istorim istoria dar pe vremea lui dej românia nu a fost a lui dej

erau stalin și brejnev iar pe vremea lui ceaușescu doar comuniștii turnătorii și securiștii credeau că românia e a lui ceaușescu unde sunt acum vă întreb dromihete burebista decebal și ștefan cel mare unde sunt mihai viteazul dej sau ceaușescu și unde sunt țările lor întreabă-te așadar în ce țară trăiești da sau îndreaptă-te cum a zis elytis odysseas elytis spre țara îndepărtată și

fără de prihană acolo singurul domnitor e dumnezeu iar el nu are o țară pentru că toate țările sunt ale lui și toate țările lui sunt o singură țară țara făgăduinței dar noi noi care nu vedem mai departe noi care nu vedem ce există dincolo și nu vedem nici ce există în noi în noi înșine noi credem tot ce vedem dar există numai ceea ce credem și ceea ce iubim în lumea marilor iubiri

XXI. Welcome to Salzburg

crede-mă îmi voi aminti toată viața [și toată moartea] cât de frumos a fost la salzburg la festung hohensalzburg o cetate cum nu sunt altele unde simți că toată istoria lumii se adună în fața ochilor tăi și ochii tăi nu o pot cuprinde îmi voi aminti da îmi voi aminti toată viața [și toată moartea] de târgul de crăciun de acolo cel mai frumos târg de crăciun din europa crede-mă doar în

copilărie am mai văzut atâta strălucire atâta frumusețe atâtea globuri colorate în nenumărate feluri și forme [se zice că forma contează în toate chiar și în poezie a spus-o montale da dar într-o lume a formelor fără formă oare mai contează ceva] și noi veneam din strasbourg din inima europei cum se zice și ne-am oprit la salzburg era seară și începuse să ningă iar autobuzul

ca în poemul în videoclipul lui bukowski a oprit lângă o cafenea lângă un hotel pe malul râului salzach și toți turiștii au coborât și au început să viziteze orașul dar ce să vezi seara într-un oraș care a văzut mai multe răsărituri și apusuri decât poți vedea într-o viață eu am trecut podul carolinei [karolinenbrücke] înainte și înapoi l-am căutat pe mozart în casa în care s-a născut și

în casa în care a locuit însă mozart era mereu plecat de acasă [acum știu că mozart da e acasă doar în muzica lui] și când șoferul a dat semnalul de plecare ca în poemul în videoclipul lui bukowski am simțit o nostalgie mai neagră decât în poemele lui georg trakl despre care niciun turist nu-și mai aducea aminte pe drum m-am tot gândit la diferența dintre muzică și poezie

la asemănarea dintre ele dar n-am găsit vreo explicație noaptea la gästehaus steinerhof am dormit buștean ca în evul mediu iar în zori când am pornit din nou să vizităm orașul eu nu m-am oprit decât la târgul de crăciun cel mai frumos târg de crăciun din europa crede-mă și am băut vin fiert și am mâncat cartofi copți în cuptorul unei minilocomotive & umpluți cu smântână da

nu-ți pot spune prin cuvinte ce frumos a fost și nu-ți pot spune prin cuvinte ce bine m-am simțit poate mai bine ca în copilărie doar eram în fostul imperiu austro-ungar și m-am gândit la toată strălucirea lui la toți împărații și la toate împărătesele și chiar la suferința popoarelor cucerite m-am gândit da și la întunericul în care au stat ele da întru strălucirea pe care o vedem astăzi

XXII. Dacă ai impresia că lumea asta e lumea ta

dacă ai impresia că lumea asta e lumea ta te înșeli dacă stăpânii lumii acesteia au impresia că te afli în lumea lor se înșeală nu uita asta lumea ta se află în tine însuți eu te-am văzut când ai deschis ochii în această lume dar tu nu m-ai văzut nu pentru că eu sunt în lumea mea iar tu nu ți-ai găsit încă lumea și nu există decât o singură lume da lumea aceea din înlăuntrul tău

de aici încolo depinde numai de tine dacă mă vezi dacă mă ignori sau nu mă vezi e treaba ta treaba mea e să mă fac văzut

în această lume în care tu crezi că vii cu lumea ta dar nu există decât o singură lume da iar lumea aceea este înlăuntrul tău

ai impresia că cei din jurul tău există da există da dar nu te leagă nimic de ei iar existența lor e legată de existența ta dacă tu

nu exiști nici ei nu există nu uita asta dar dacă tu exiști nu trebuie să le confirmi existența ei trebuie să-ți confirme existența

lor așa că dragule trecutule prezentule viitorule (ce cuvinte magice sunt astea) trebuie să înțelegi că eternitatea e un cuvânt inventat de cei care au părăsit-o și nu se mai pot întoarce la ea dar tu poți tu poți întrupându-te din cuvânt din viața lui vie da

XXIV. Legendele faraonilor

căldură mare mon cher sunt 37 de grade la umbră anunță radio românia 37 de grade la umbră nene iancule câte grade vor fi fiind la soare nu vreau să știu pentru că eu stau la umbră în lumea asta a umbrelor cu aer condiționat la 19 grade și gândesc ce bine că dumnezeu în marea lui bunătate nu ne condiționează aerul deci stau la 19 grade și nu simt ce simt acum oamenii

oamenii obișnuiți cu frigul oamenii obișnuiți cu seceta și toropeala acestor zile caniculare oamenii da oamenii lui carl sandburg

ei nu se plâng niciodată nici de căldură nici de frig dar plătesc facturi uriașe pentru căldură pentru frig da pentru că vor căldură iarna și vor vara frig oare de ce a lăsat dumnezeu frigul iarna și vara căldura nene iancule cine să mai înțeleagă omul când el

vrea mereu ce nu are și când are ceva nu știe să prețuiască cine să mai înțeleagă omul când omul nu se mai gândește la om iar pe canicula asta nimeni nu se mai gândește la nimeni nimeni nu se mai gândește la nimic nimeni nu mai gândește secetă da e secetă și în gândire nene iancule seceta a ucis orice boare de vânt soarele s-a topit şi a curs pe pământ cum a zis labiș

în premoniția sa da au secat izvoare pârâuri și râuri au secat fluvii și efluvii dar marea tot mare e și toți vor la mare și toți vor la mai mare doamne ce lume în ce lume m-ai dat să trăiesc să gândesc pe canicula asta să mă gândesc la faraonii egiptului cum se răcoreau ei cu blocuri de gheață în palatele lor de vară de unde aduceau ei blocuri de gheață când ardea totul în jur

când în jur era doar deșertul o deșertăciune și goană după vânt când seceta a ucis orice boare de vânt nu-i așa nene iancule că omului îi este dat să supraviețuiască dar numai prin cuvânt însă la 19 grade câte sunt acum când stau la umbră în lumea asta a umbrelor când toate anotimpurile se amestecă și sunt un singur anotimp al cincilea anotimp nu știu de ce mă gândesc

la sodoma și gomora la avraam care a zis pierde-vei oare pe cel drept ca şi pe cel păcătos încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit poate în cetatea aceea să fie 50 de drepţi pierde-i-vei oare şi nu vei cruţa locul acela pentru cei 50 de drepţi din cetate nu se poate să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege și să se întâmple celui

drept ce se întâmplă celui necredincios departe de tine una ca asta judecătorul a tot pământul va face oare nedreptate și zis-a domnul de se vor găsi în cetatea sodomei 50 de drepţi voi cruţa pentru ei toată cetatea şi locul acela și răspunzând avraam a zis iată cutez să vorbesc stăpânului meu eu care sunt pulbere şi cenuşă poate că lipsesc 5 din cei 50 de drepţi poate să fie

numai 45 pentru lipsa a 5 pierde-vei oare toată cetatea și zis-a domnul nu o voi pierde de voi găsi acolo 45 de drepţi și iar a adăugat avraam să grăiască domnului şi a zis dar de se vor găsi acolo numai 40 de drepţi și domnul a zis nu o voi pierde pentru cei 40 și iarăși a zis avraam să nu se mânie stăpânul meu de voi mai grăi dar de se vor găsi acolo numai 30 de drepţi

nu o voi pierde de voi găsi acolo 30 și a zis avraam iată mai cutez să vorbesc stăpânului meu poate că se vor găsi acolo numai 20 de drepţi iar domnul ia zis răspuns-a domnul nu o voi pierde pentru cei 20 și a mai zis avraam să nu se mânie stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată dar de se vor găsi acolo numai 10 drepţi iar domnul i-a zis pentru cei 10 nu o voi

pierde și terminând domnul de a mai grăi cu avraam s-a dus iar avraam s-a întors la locul său iar domnul a slobozit peste sodoma şi gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la domnul și a stricat cetăţile acestea toate împrejurimile lor pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia pentru că cei 10 drepţi nu au fost găsiţi câtă poezie e aici nene iancule

câtă poezie dacă ne gândim că nicio altă cetate n-a rămas în picioare fie cu drepți fie cu nedrepți pulbere şi cenuşă le-a făcut dumnezeu și niciun om n-a supraviețuit fie drept fie drept fie nedrept pulbere şi cenuşă i-a făcut dumnezeu unde e atunci mila dreptatea evlavia unde e îndurarea lui dumnezeu după toate îndurările noastre te întreb nene iancule că poate tu de acolo știi