Foc În adâncul meu arde un foc,dar flacăra lui nu se vede. O port tăcut,ca pe o cruce nevăzută,nimeni nu-mi știe povara. Tu știi, Doamne,și atât îmi ajunge. Când nu mai am glas,îți dau lacrimile mele. Când nu mai am putere,Te las să-mi ții sufletul în palme. Sine al meu te-am judecat prea asprupentru greșelile...
Fac ochi trezit de razele astrului zilei în dimineața de Rusalii și când aud clopotele bisericii Sfânta Pulheria îmi zboară gândul la divinul Gabito. Moșmondesc prin baie și după ce mă înviorez cu apă rece merg la biserica pârcovăcenilor și îngenunchez la liturghia săvârșită de părintele Nicolae Crăciun. Prânzesc în cuhnie la Liliana, sora mea,...
Lansarea volumului Globuri de Dragan Olariu (Editura Eikon), la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” din Reșița, a reușit un lucru tot mai rar: să adune oameni diferiți în jurul poeziei, fără zgomot și fără grabă. A fost înconjurat de prieteni, de colegi ai mamei sale – cunoscuta poetă Liubița Rachici –, dar și de elevi de...
Apocrif despre lumină tu, mizerabile satan,crezi că mă sfâșii prin cuvintele tale,dar eu știu să cos moarteacu acul luminii tu, împuțiciune, mi-ai făcut inima o urmă de talpăde soldat care își pune arma în gură,dar ai uitat cevacă soldații, uneori,nu mor,doar se trezescmai cruzi mi-ai făcut răsuflarea focși inima o stea pe punctul de a...
Femeie zidită-n o mie de gânduri Cu ochi migdalați și chipul tau angelic, Porți în priviri un val de tumulturi Iar zâmbetul tău e subtil și poetic…. Sub pleoapele tale s’ascund răsărituri Și vântul aduce parfum de-amintiri….. Se-mpletesc pe buze-ți săruturi tăcute Când nopțile devin versuri nerostite. Femeie rătăcită prin grădina de dor Îți ascunzi...
Marea descoperire a secolului al XIX-lea nu a fost motorul cu aburi, nici balonul cu aer cald, ci inconștientul și misterele lui, spunea C. G. Jung într-o încercare de justificare a succesului pe care l-au avut noile „științe iraționale”, teosofia și varianta ei continentală, antroposofia, la modă atunci, în vremea curentului New Age. Ambele au...
Vă scrie curcubeul Astăzi mai pășesc pe lacrimipână îmi compun o mare,Cu un curcubeu pe talpă,apa slovei dă culoare.Iar de seacă gândul apeila lumina despletităDintr-un vers șoptit de îngeri,preacurat, fără ispită,Mã golesc și eu de sensulce rimează cu speranța,Inima-și așteaptă cerul,care-mi reconcepe viața.Îmi dă aer poezia,trag seninul în plămâni,Rimez bolta cu pământulpână orizont devin,Fericită, sorb...
Noul volumul de poeme semnat de Viorel Surdoiu, Atractor.Catedrale de vânt (Craiova, Editura AIUS, 2024, ?p.) reușește, prin simplitate dar și profunzime a explorărilor, să creeze o atmosferă aparent senzorială, amintind de lirica post-existențialistă a unor lirici ai noștri precum Eugen Jebeleanu sau Nichita Stănescu. Dincolo de versurile scurte, de absența oricărei punctuații ce sugerează...