copilăria avea mâinile reci le înghesuiam în buzunare le lipeam de soba fierbinte până când durerea devenea insuportabilă bulgării construiți cu migală se topeau rapid aceleași mâini frământau stângace aluatul de cozonaci îl botezau cu lapte rece se lipeau una de alta ca două siameze încăpățânate aplaudau frenetic din ele cădeau cioburile zilei cercetau ascunzișurile...
nu am scris niciodată poezii partidului anii mi se puteau număra pe degetele de la mâini dar nu îmi plăcea partidul care își trimitea elicopterele să ne fotografieze casa dintre blocurile gri și excavatoarele pregătite de atac pe ruinele ei s-ar fi ridicat încă un bloc pentru cadre bunicul și-ar fi părăsit uneltele și magazia...
am plecat puțin în urma pașilor mei alte tocuri alte femei îmbrăcate în negru ca la un priveghi un batalion de voci acoperă tristeți autentice drumul se împarte la stânga și la dreapta nu neapărat egal corect sau oportun am plecat doar puțin și deja locul era luat în spate se joacă toate scenariile toate...