Nu-l lăsase să-l ducă până în centru, unde se opriseră cu câțiva ani în urmă, exact cinci, după cum socotise.  Nu mai avea mult până acolo și își închipui casa de pe colț, lipită de măcelăria unui ungur, care intriga cu cumsecădenia lui,  venit într-o zi, fără să  știe cineva de unde, în oraș. Atunci pentru el și Tie gazda bătrână pregătise o cameră care dădea cu  ferestrele spre grădini. Dimineața Peki se trezise singur în cameră, Tie venind abia către amiază, obosit și destul de iritat. Îndrăznise să-l  întrebe de ce a lipsit și Tie, după obiceiul său, i-a făcut același semn pe care îl arăta mereu când cerea să fie lăsat în pace. ”Vreau să știu, insistase, m-ai lăsat aici în loc necunoscut și, din câte pricep, se petrec lucruri de neînțeles. Nu mă sperie nimic, Tie, dar ceva mă neliniștește. Asta gândindu-mă mai mult la tine, cum ai plecat de acasă, muțenia de pe drum, cum ai lăsat-o stăpână, dispărând fără urmă, pe femeia sosită la tine numai cu o seară în urmă…”

         Întins în pat, rezemat pe pernă ridicată pe zid, cu o uitătură de om mâhnit peste măsură, i-a spus:” Dacă nu-i luai nevasta argintarului, o ademeneam eu. Nu știu multe despre păcat, că n-am citit sfânta scriptură, dar găsesc, sunt sigur, că este  o mare nenorocire pentru o femeie tânără să se ofilească lângă un bărbat care nu prea mai are ce să-i dea. Peki, să nu o dezamăgești. Uite, că frate-mi ești, nu de ieri, așa s-a croit prietenia noastră, acum două zile am încercat-o…” ”Cum?, a întrebat răbdător Peki, fără să ascundă cât este de derutat. ”Nimic deosebit. Am chemat-o până la mine, spunându-i că îți las ceva, că plec. Mi-am dat seama de cum a intrat, după cum privea și pășea, că nu are nimic din nevasta care-și spurcă, fără jenă, soțul… Atunci, și pentru asta iartă-mă Peki, mi s-a părut mai frumoasă decât oricând. Am prins un drag de ea de parcă o așteptat de nu știu când și, chiar dacă nu mai speram, intrase pe ușă…  Am uitat de tot, nu, n-am uitat, nu-i bine, atunci mi-am pierdut mințile și m-am pomenit că o am în brațe, ea zbătându-se, cu mâinile înfipte în părul meu, gata să mi-l smulgă, nu alta! Ea a limpezit situația! Mi-a spus o vorbă cu care m-a trezit la realitate, în toată fierbințeala ce mă stăpânea. Peki, și pentru asta să o iubești până la capăt și să-i dai ce ai mai bun. Totul. Puține femei, și eu știu ce zic, merită pe lumea asta atâta respect!” ”Ce vorbă?” ”Scurtă și rece, Peki! Știu, acum cineva ar fi în stare să spună că este  una meșteșugită! Nuuu! Niciodată! Numai eu m-am uitat atunci în ochii ei în  care se adunase dârzenia din întreg neamul ei muieresc, blestemat cu atâta frumusețe!