(Piesă într-un act şi cîteva scene)

Personaje posibile:

Ioò – un om

Tap – la fel (pînă la proba contrarie)

Alba Mura – tot o fiinţă

Trei cai verzi – cai, cît se poate de verzi

Trei burtoşi  păroşi – în lipsă, pot fi fo­losiţi doar trei burtoşi sau trei păroşi

Mon – alt om; nu se permite înlo-cuirea cu o fiinţă

SCENA I

Ioò, Tap

Ioò face baloane de săpun, ceea ce îi produce o plăcere deose­bită. Tap citeşte un ziar

Tap: -Ai auzit?

Ioò:-Nu.

Tap (curios): – N-ai auzit?

Ioò:-Ba da.

Tap: – De ce minţi? Ai spus nu.

Ioò: -Nu.

Tap: -Vezi că recunoşti?

Ioò: – Nu recunosc nimic.

Tap: – Nici pe mine nu mă recunoşti?

Ioò :  – Ba da.

Tap (amintindu-şi): – Aşa ai spus!

Ioò: -Nu.

Tap (categoric): – Eşti un dobitoc.

Ioò (flatat): – Merci.

Tap: – Pentru puţin.

SCENA II

 A ceiaşi

Apar trei cai verzi

Calul întîi: – N-aţi văzut-o pe Alba Mura?

Ioò: – Nu.

Tap: -Nu.

Cei trei cai verzi dispar

SCENA III

Ioò, Tap

Tap (bătînd cu palma în ziar): – Ai citit articolul din ziar?

Ioò: -Nu.

Tap (fără a da importanţă răspunsului, pentru că nu l-a auzit): – Im­posibil!

Ioò (zbierînd): – Nu l-am citit!

Tap (calm): – Ioo’, tu-l mai ţii minte pe Mon?

Ioò (la fel de calm): – Nu.

Tap (explicativ): – Muncitorul…

Ioò (meditativ): – Cine mai munceşte azi?

Tap (sigur de sine): – Mon, în nici un caz. A murit.

Ioo’: – Mon?

Tap (răspuns cu speranţa de a fi înţeles): – Daaaa…!

Ioò (rupere de ritm): – Cît e ceasul?

Tap (nu-l aude bine): – Da … i-a sunat cea­sul …!

Ioo’(matern): – Dragă Tap, te-am întrebat cît e ceasul…

Tap: – N-am.

Ioò: – Mai bine. Detest ceasul, mai ales pe Cel Rău.

SCENA IV

Tot ei. Apar trei cai verzi

Întîiul Cal: – N-aţi văzut-o pe Alba Mura?

Ioò: -Nu.

Acelaşi Cal: – O cunoaşteţi de mult?

Tap (căzut din Cer): – Pe cine?

Al doilea Cal (surprins, parcă, numai pe o copită): – Pe Alba Mura!

Ioò (înţelegător): – Ahaaa…! (calm): Nţî!

Al treilea Cal: – Păi, atunci cum n-aţi văzut-o, dacă n-o cunoaşteţi?

(început de enervare, muşcă din zăbală, un dinte cade cu zgo­mot de monedă falsă)

Tap (privind într-un punct fix): – Dacă o ve­deam, o cunoşteam.

Al doilea Cal (sforăitor): – Priviţi, am găsit, în sfîrşit, un om (de unde se vede că Tap este, totuşi, ceea ce am bănuit de la început, un om) care gîndeşte.

Se apropie de Tap şi-i strecoară un pachet de ţigări ,,americane”, pentru care aşteaptă şi primeşte o sumă

Ioò (arătînd, teatral, spre Tap şi, privind cu Dragoste buzunarul cu ,,americane”, proprie­tatea momentană a lui Tap): – Eeeccceeehooommmoo!

Cei trei cai verzi se privesc pe rînd, unul pe altul, şi bat din co­pite

Primul Cal (enervat): – Ei, aţi văzut-o ?

Tap: – Pe cine?

Acelaşi Cal sau Altul (silabisind): – Pe Al-ba Mu-ra!

Ioò (calm englez): – Nu.

Cei trei cai verzi dispar

SCENA V

Din nou singuri, pentru puţină vreme, cei doi prie­teni

Tap: – Cine o mai fi şi Alba Mura asta? Tu ai auzit de ea?

Ioò (categoric, parcă dorind să scape de un vis urît): -Nu!

Tap (gîndindu-se, ceea ce, pentru el, e ceva cel puţin deosebit): – Parcă am auzit, în co­pilărie, de numele ăsta. Era o legendă cu …

Ioò (neluînd în seamă sforţarea intelectuală enormă a priete­nului său): – Bine.

Tap (amintindu-şi): – Săracu’ Mon…

Ioò : – Care Mon?

Tap: – Ăla care stătea în colţ…

Ioò : -La masă? Aoleo! Mi-e foame!

Tap (pedagogic): – Nu, la strada pe care am lo­cuit noi, înainte de a veni aici.

Ioò (derutat) : – Unde aici?

Tap: – În parcul ăsta.

Ioò: – Ce, ăsta-i parc?

Tap (uimit): – Aşa scrie, parcă, la intrare !?

SCENA VI

Ioò şi Tap, la care se adaugă, pe rînd, trei burtoşi păroşi, un Si­criu, Mon

Apar, deci, trei burtoşi păroşi, călărind pe un Si­criu.

Cîntă pe nas:

Aici doarme sărmanul Mon,

Ce-a văzut trei cai verzi.

A murit, a murit, sărmanul Mon,

Sub copitele cailor verzi.

Cei trei burtoşi păroşi coboară de pe Si­criu şi dansează în jurul lui. Sicriul se deschi­de şi Mon iese. Supărat, îi fugăreşte pe burtoşii păroşi în culise. Se întoarce şi îi vede pe cei doi, care-l pri­vesc bovin

Mon: – Voi cine sînteţi?

Tap (către Ioò): – Nu ne mai cunoaşte.

Mon: – Chiar! Cine sînteţi voi?

Ioò (familiar): – Nene Mon, n-ai o scobitoare?

Mon (dumirit): -Tu eşti, Ioò?

Ioò (simplu) : – Eu.

Mon (arătînd spre Tap): – Şi tu eşti Tap?

Tap: – Da.

Mon (edificat): – Bine.

Dă să plece…

SCENA VII

…dar nu reuşeşte. Rămîne în scenă, alături de foştii lui vecini, în timp ce apare Alba Mura, urmărită de trei cai verzi

Alba Mura (disperată): – Mon, scapă-mă de caii ăştia verzi! Mi-au intrat în pu­pile.

Mon (îi priveşte, iar privirea lui rece trece prin corpurile verzi ale cailor, care devin pepite; apoi, poruncitor, cai­lor): – Hei, voi, ăia, luaţi-vă locurile pe pereţi! Prea umblaţi liberi pe aici. Altă dată nu vă mai iert.

Cei trei cai verzi se codesc (adică îşi împletesc cozile în trei), dar, nemaiavînd ce face, îşi ocupă locu­rile pe pereţi, întregind ta­petul

Alba Mura (teatral – probabil încearcă la Tea­tru – către Mon, care o face pe Făt-Frumos în lupta cu Zmeul cel Fioros) : – M-ai scăpat, Mon! Viaţa mea îţi aparţine! Fac ce vrei tu…

Mon (îi întinde pipa) : – Pînă una, alta, fă-mi o pipă…

Alba Mura se apucă să-i umple pipa cu tutun

Tap (emoţionat): – Mon, ai fost la înălţime! Ce gesturi…! Cum ai avut curajul să-i înfrunţi pe cei trei burtoşi păroşi şi pe cei trei cai verzi?

Mon (simplu, dar nu simplist): – Asta mi-e me­seria, băieţi. Sînt hin­gher de iluzii…

Toţi îl privesc cu gurile căscate. Ceea ce nu înseamnă că eroii piesei noastre ar vedea cu ce-rul gurii.

SCENA VIII ?

Nu! C O R T I N A !

– Hai, că s-a terminat! Mai bine, invită-mă undeva şi-ţi spun o poveste cu o fată, urmărită de trei cai verzi şi de trei…

– …!?)