La 9 februarie 1923, Franz Lehár și libretistul său, Victor Léon, au prezentat la Theater an der Wien, opereta „Tunica galbenă”, o poveste de dragoste imposibilă, lipsită de happy-end, dintre o contesă austriacă și un prinț chinez. A fost urmată de „Clo-Clo” (1924), apoi de o serie de spectacole pentru publicul din Berlin – „Paganini” (1925), „Le Tzarevitch” (1928) și „Frédérique” (1928) -, ale căror partituri principale masculine vizau profilul vocal al celui mai în vogă tenor al timpului, Richard Tauber. În 1929, Lehár revine asupra temei exotice din „Tunica galbenă”, le încredințează libretul lui Ludwig Herzer și Fritz Löhner-Beda și continuă astfel seria „operetelor Tauber” cu „Țara Surâsului”, o partitură prin care a revoluționat genul de operetă, stabilindu-și influența asupra creațiilor lui Leo Fall, Emmerich Kálmán, Robert Stolz și a omologilor lor francezi și americani. În rolul principal al „Țării Surâsului”, Prințul Sou-Chong, Tauber a triumfat la Viena, la 19 octombrie 1929, la Berlin, în 1936, și a continuat cu  o serie de 438 de reprezentații, înainte de a cuceri Londra, New-Yorkul și Parisul. În „Țara Surâsului”, Lehár continuă seria subiectelor de inspirație orientală, atât de apreciate de creatorii timpului – Mikado (Arthur Sullivan), Iris (Pietro Mascagni), Madame Buterfly și Turandot (Giacomo Puccini) – împărtășind mai ales cu acesta din urmă o adevărată pasiune pentru China, pentru istoria, civilizația și cultura ei. (Puccini a asistat la o reprezentație a „Tunicii galbene” la Viena, în 1923, și i-a trimis lui Lehár schițele primului act din Turandot. La rândul său, Lehár a asistat la premiera postumă a operei prietenului său, cu doi ani înainte de „Țara Surâsului”.)

Spectacolul ”Țara Surâsului” va putea fi vizonat și în metropola de pe Bega, în cadrul ediției 2024 a Festivalului de Operă și Operetă în Aer Liber, sâmbătă, 31 august, de la ora 20,30, pe scena Teatrului de Vară din Parcul Rozelor, în versiunea montată de Opera Națională Română din Timișoara. Conducerea muzicală este semnată de Hermann Szalbocs, iar regia artistică de Marina Emandi Tiron.