Imaginaţi-vă că arhitectul la care apelaţi să vă proiecteze noua locuinţă v-ar apostrofa părinteşte: „Domnilor, metrul, aşa cum îl ştiaţi dumneavoastră, e un concept depăşit, ca să nu mai spun că el a fost abuzat de vechiul regim şi nu putem face abstracţie, dar nici nu mai putem folosi astăzi încărcătura semantică pe care a...
… că toate cele care ajung să se ştie răscumpără cele nicicând cunoscute. Nu mi-am îngăduit să pun la îndoială nici dogma, nici negaţia ei, mai ales că greu mi-ar fi până să hotărăsc care-i una şi care cealaltă – dar de fluierat am fluierat. Fusese o încercare de a fredona ceva, numai că din...
Nu-mi este voia şi nu m-ar lăsa prea tăinuitele tensiuni din lumatie, să meditez la necuprindere: vor veni cu adevărat zorii, iar cea mai upgradată dintre şeherezade se va retrage din iatacul omnipotentului către aparent umilul (e-n misiune sub acoperire) beduin. Care, există în acest sens dovezi imbatabile, rapoarte ale unor înalte comisii şi scanări...
Spațiu de legendă al literaturii române, Parcul Copoului din Iași a găzduit, recent – mai precis, între 11 și 13 septembrie – o nouă ediție, a 13-a, a târgului de carte ”Zilele Recoltei Editoriale”, la care au luat parte 14 case editoriale din metropola moldavă. Evenimentul, organizat sub patronajul municipalității ieșene și al Casei de...
Element. Nici mai mult, nici mai puţin decât element şi nici o conexiune cu dezvăluirea aceasta de-a dreptul că pe poarta cerului nu treci decât de unul singur. Să-l fi privit ca pe un universaliu – ce inutil travaliu – ar fi fost ca şi cum mi-aş fi tăiat cu un cuţit bont de bucătărie...
Se vor împlini zilele acestea, mai precis la 7 septembrie, 95 de ani de la nașterea scriitorului timișorean Ion Arieșanu, nume de referință al vieții culturale din această parte a țării. Născut la Ocna Mureş, județul Alba, absolvent al Liceului „Samuil Vulcan“ din Beiuş (1943–1950), Liceul „Regele Ferdinand“ din Turda (1950–1951) și al Facultatea de...
Icnic. Lipsa de sens a acestui cinci de-a-ndoaselea (ori, de ce nu, de-a v-aţi ascunselea) construieşte sens şi semn – spre luare aminte, pe acela de icnet, de gâfâială scurtă şi temeinică şi necomunicată pe de-a-ntregul. Este cam ceea ce mi-ar putea folosi la descrierea sonorităţii cu care-mi voi fi însoţit de-mine-naşterea-mi… cea pe care...
Cinci. Naşterea însăşi, de-sine-facerea, încape în fărâma aceasta de cinci minute, în prima dintre fărâme – cea ale cărei dureri mă pot predetermina. O ostracizare, o evadare complice, o sfârşire cu dinainte-existenţa este această naştere la care mă refer, alta decât cea care-mi este dată dinafară, alta decât cea la care sunt invitat să fiu...
& ca şi când aş număra până la trei sute. Sau mai curând până la treisutecincizecişişapte, pentru că ideea aşteptării mă irită într-atâta încât aş grăbi numărătoarea… de parcă astfel aş putea face timpul să curgă după voia aceasta de-o clipă. Ori chiar aşa se întâmplă? Nu categoric nu, treuie să alung ereziarhul din mine,...
Câteva precizări. Vorbim despre arta filmului, o formulă de exprimare care, laolaltă cu toate celelalte arte ale spectacolului/mișcării, reclamă prin definiție creația colectivă. Așa cum nu o fac artele cuvântului, sunetului sau vizualului, care au la origine solitudinea creatorului. Dar colectivă fiind, deci îndatorată unui mare număr de contributori, cu roluri mai mult sau...