Poezie

Terasa mea, tomnatic empireu, Terasa mea, a piscurilor doamnă, Plutind pe-azurul zilei, mă îndeamnă Să fiu poet, profet, arhiereu, Cu sufletul ușor, cu gândul greu… Cât de frumos e astăzi Dumnezeu, Înveșmântat cu-ntreaga zi de toamnă! (17 – 19 septembrie 2026)

UIMIRE E greu să mai scrii poezii e greucând muzele plânglovite de mila timpuluiadunat în durerea chemărilorte miri că nu mai vezi zboruriadunate în aripi de păsărică îngerii te salută de la distanțăcă nu mai auzi glasul luminiicând îți înfioară trupulcu chipul soarelui încerci să chemi prieteniila dansul uităriiși numele lor au alt numetoate sunt fire de păianjeniadunate la streașina...

XIII. E un izvor e un izvor ce țâșnește în mijlocul străzii în mijlocul străzii unei stațiuni balneare să zicem călimănești călimănești-căciulata să zicem călimănești pe olt la poalele muntelui sfânt al dacilor kogaionon la poalele muntelui cozia lângă mănăstirea cozia ctitoria lui mircea cel mare mircea cel bătrân domnul țării românești citim în hrisoave în timpul lui mircea cel...

*** părul ei negru mirosea a otavă și zilnic trecea prin lumea gângavă orbește alerga prin prunduri de ape amurgul era temător și destul de aproape timpul trecea cu um fel de răbdare nici eu nu-l simțeam lunecând sub picioare ca pe-o minune în lumea firească propriile vieți așteptam să se nască a mea dintr-un zid destul de zurlie încă...

Îmbrățișarea toamnei căușul toamnei, dezghioacă nostalgii, care se oploșesc- timide – sub pleoapa lampioanelor, schingiuite de atâta vară… o nouă desfrunzire mă amăgește cu parfumul gutuilor, iar liniștea dă buzna prin toate ungherele sufletelui înainte de partiturile din simfonia ploilor… doar sărutul tău, cu gust de rampaș, se mai încumetă să-mi mângâie enigma acestei îmbrățișări! Alinare… Vin cugetări și ploi...

O datorie Bate-mă cu lacrima ta, nu cu palmele mele, sunt mult mai subţire decât te aştepţi, oasele sunt numai un pod de surcele pe care stau în tăgadă zei înţelepţi; Bate-mă cu lumina, că-n trup e nămol şi mai am de clădit pentru fiii mei o cetate, n-aş vrea să-i las lângă deşert şi-n gol şi nici fără de...

Ce bine că nu-mi mai răspundeți Ce bine că nu-mi mai răspundeți,Ce fericire că îmi spuneți că trebuie să plec dar, totuși, nu mă dați afarăO fericire că mi se întâmplă toate astea,în mirosul curat al toamneiPot distinge mai bine duhorilegustul muced,toate acele lucruri pe care le-am trăitse zbat ingenuu în mine disperările apatrizilor,regretele falselor victime,gesturile sticloase ale psihopațilorcare își...

Cum v-aş înzoria, celeste sfere… Cum v-aş înzoria, celeste sfere,peste nămeţii timpului…! Doar sunteţi merece-aţi prins mireasma de şi-n rai se cere…! V-aş logodi-n octombrie cu zborulfotonilor din soarele de miere,dar cine-mi lămureşte mie dorulacelor flăcări de parfum din sfere…?!? Cum să nuntesc eu soarele cu norul,cum să încerc a prinde meteorulşi-a-i îmbumbi-ntr-un mărgărint iar firea, zborul…?!? Distihuri de octombrie...

oamenii frumoşi sunt timiziei adună sensibilitatea înbroboane de sudoareîn gesturi neterminatebâlbâite nearticulate şi pure în oamenii frumoşidumnezeu face cuib păsării sterpe din veştetedele crengi ale copacului vieţiii-l clădeşte în oamenii frumoşi fecioara îşi naşte prunculfără dureriiisus christos îşi leapădă lemnul cruciişi flori roz (ce se vor transforma în măceşe)se-aprind în cununa de spinicum coada de pulbere a steleivestind epifania în...

Poemu’ ar trebuisă semișterapidsăspunăaltăpovestece singurăar trebuisă secațerepecrestesă fietandruși virilsă aibăapucăturide bossși decopilde fecioarăși demamăde mânăși mană Din atom a ieșitversu’ bonomscriu la prima mânăfac din orăsăptămânăsă urc la zeițe-nolimprog versu’surrealistsă urce un alpinistrog versu’ elaboratsă fie și mai dotatsă fie și mai bărbatla cenaclu’deschizi ușacu-n haikuceva de genu’timpu’ lunecă din portse-ntinde fără efortam muritda’ nu-s nici mortpoemele epilateau dat buznaîn...

Exagerez versuridisparițiiincantațiiimprecații exagerez setea ostilăpe epavăcând boală după boalăajung să pricep viața ca peo continuă convalescență nu mai sunt fericită nicicând am o cameră doar a meași pot să scriu ca acumintervine dușmanul din mintea meacă dacă nu sunt iubitădacă voi greșidacă tu-mi spui acest lucru azipe care-l negi din nou mâineca de atâtea oriși-mi faci inima să cadă pe...

Un EU și o EA O EA fără teamă, un EU fascinat, departe de orice dramă, adorm, și mă trezesc abandonat. O EA iubitoare, un EU derbedeu, timpul începe să zboare, purtându-mă pe culmi atemporale, spre apogeu. O EA ce rămâne, un EU ce dispare, ziua de mâine se scaldă-n uitare. Doar strigătul cenușii își cere iertare. Metafizica unui ,,eu”...