Prozator, eseist şi filosof de reputație internațională, Pascal Bruckner, cel mai recent Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara, este originar din capitala Franței, unde s-a născut în 1948. La mijlocul anilor 70, a început să fie deja un nume cunoscut în cercul « noilor filosofi », alături de Bernard-Henri Levy. S-a făcut cunoscut în lumea literară prin romanele Luni de fiere (1981) – adaptat pentru marele ecran de Roman Polanski, Hoţii de frumuseţe (1997) – premiul Renaudot, Căpcăunii anonimi (1998), Iubirea faţă de aproapele (2005), Un an și o zi etc., precum și prin câteva apreciate volume pentru adolescenți. S-a afirmat în paralel prin analize de profunzime și rafinament asupra politicii, societății și culturii, găzduite de publicații prestigioase precum Le Nouvel Observateur și Le Monde, care s-au remarcat prin confruntarea curajoasă cu blocajele de evaluare valorică din spațiul cultural occidental (mai ales cu cel privind segregarea culturii în ”de dreapta” și ”de stânga”). Câteva titluri de referință îi jalonează filozofia culturală: Mizeria prosperității, Euforia perpetuă, Noua dezordine amoroasă ș.a.
”Nu trebuie să faci din artă un manifest politic. Poţi foarte bine ca în viaţa personală să fii activ şi implicat în cauze politice, dar nu trebuie să transferi asta şi în literatură, nu acolo trebuie să strigi „Votează pentru stânga!“ sau „Votează pentru dreapta!“, afirma nu de mult, într-un interviu acordat presei românești Paul Bruckner, care n-a făcut niciodată un secret din relația sa cu arta scrisului: ”Fiind o pasiune, sunt obligat să-i cedez; fiind dureros, sunt obligat să înving. Căci adevărata suferinţă ar fi să nu mai scriu nimic”.