Rod invers

Rotund te cerșesc a memorii

Când haruri în ruine declini,

În fante te joci, iluzorii,

Și aripi spre umbre înclini.

Când timpul rotat plânge-a muguri,

Tu du-mă pe al lumii pridvor,

Vindecă-mi dependența, de-a pururi,

Respirului de-aer, prin dor.

Pe buze-mi citești dintr-o mare

Cum pe umăr aminul se-așterne,

De niciunde mai cade o zare

Spre murindul cu brațe materne.

Și totul e zbor dimprejururi

Cum se-nchide o rană, umil,

Evadează-n cireși albe ruguri

De jăratec noroi calofil.

Al cincilea anotimp

Plecată rugă spre nemărginire

Ești ca o toamnă nudă, dată-n floare,

Nici Moirele nu au atâtea fire

Să lege drum cu drum spre îndurare.

De prea mult cer oftează primăvara

Printre vitralii des ningând stamine,

Când timpului prelung îi iei povara

Și îngerii coboară prin cămine.

Tu îmi trimiți solar din sânziene

Solia magilor spre aurore,

Topind conturul în arteziene

Miresmelor cu dezmierdări sonore.

Șoptind în rouă calde hieroglife

Eu mai aud colinde de vestale,

Prin răstignite clipe apocrife

Din sefiroturi tu presari petale.

Amintire

Eu te priveam cum scrii în cartea lumii,

Te îngreunai cu seve de lumini,

În depărtări tuna: Talita kumi!,

Îngerii urcau pe scările de crini.

Ne legăna o mamă-n depărtare

Și rătăceam în labirint de curcubeu,

Rosteam cuvinte noi, fără hotare,

Iar lângă noi murea câte un zeu.

Iubita mea cu buze de argint

Iubita mea cu buze de argint,

Noi depănam un soare-n labirint,

Venea ca un parfum rostit un plâns,

Cu mâini de muguri ne țineam mai strâns.

Înaintam în raiul cel baroc

Și îngeri semnau condici de soroc,

Pe glezne ape doar de stele-aveam,

Din aur și argint ne împleteam.