*** nimeni nu-mi poate lua potecile de pe ogrăzi niciodată nu voi rămâne fără freamătul din goroniș întotdeauna ușlocul îmi va fi catedrală în care trilul păsărilor înalță rugi în tărie primăvara cu brândușe la ureche îmi va cadența pașii pe cărări împletite cu liane din fagul în coaja căruia am incrustat fără pic de...
Imaginea de monument viu a liricii timișorene contemporane nu poate fi completă fără Viorel Suciu și poezia sa, inconfundabil paviment la edificarea postdecembristă a literaturii noastre. Poetul s-a dovedit a fi, în timp, un terapeut boem al insolitărilor și al unui fel de a experimenta, fără istovire, tipuri/tipologii de re-scriere, mereu sub o altă înfățișare,...
A ajuns exponentul de frunte al suprarealismului, s-a spus, pentru că a trăit într-un ev suprarealist: născut pe 11 mai 1904, în orăşelul spaniol Figueres, în apropierea graniţei franco-cataloneze, Salvador Felipe Jacinto Dali I Domenech – cum se numea, efectiv, cel ce va fi cunoscut mai târziu drept Salvador Dali – a cunoscut realitatea Războiului...
În efortul conjugat de a restabili statutul limbilor clasice în România – pe care acestea încă îl au în diverse țări, în pofida unor tendințe de atomizare și acolo –, desfășurarea unei manifestări cultural-științifice universitare care să reunească studenții și masteranzii din domeniu așază în relief ocomunitatea academică restrânsă, dar foarte valoroasă, demnă de antecesori...
Păi, să mai schimbăm paradigma. Să ne tragem oțărică de păr în sus, că tot ne-a părăsit (părul) și dregându-ne vocea și dregându-ne totodată cu un vin, la meniul zilei, la Merlot, birtu de lângă biroul meu de editor de nișă și tipograf și galerie de artă, o singură artă, a Norei, iată, ne ridicăm...
Patimi fără săptămână Şi da şi nu şi nu şi da se tânguie Cireşul din grădina mea, cu frunzele abia ivite, de parcă- ar vrea să mă invite, să îi ascult meteahna … Crăiesele-mirese dimprejur pline de floare, gârbovite de ninsoare, cu petale supărate aşteptând Măritul Soare, nu-nţeleg fapta drăcească survenită-n prag de seară, cum...
Tot mai greu este să înţelegi. Să nu suferi. Când crezi că nu greşeşti, atunci greşeşti. Nu sunt reguli. O iei pe un drum, greşeşti.O iei pe altul, greşeşti.O mai iei şi pe celălalt, tot greşeşti. Totul e să te acomodezi cu greşeala. Toţi o simt, ţi-o identifică şi, în final, îţi rânduie scara detaliilor....
Lumea din ochi Privesc lumea cu inima cu frigul din ochiul în care au înnoptat stafiile aleg pietrele din pietre și verdele din verde aleg soarele înainte de strigătul cocoșului plâng pentru tot ce am iscălit pentru copacul ucis de ne/mântuirea mea. Desenez o aripă desenez o pasăre ecoul îmi bate din palme depărtările. Nu-i...
Târziu de noiembrie Aseară s-a pus din nou să ningă, ca o mirare, ca un neastâmpăr şi eu m-am postat între două gânduri însingurate – unul rămas după chef iar celălalt se codea să spună cine este. Şi ningea ca o mirare, ca un neastâmpăr. Se pare că nici brazii nu erau pregătiţi – unii...
Armătura metafizică a noii culegeri de poeme a lui Marian Oprea mizează pe trei elemente. Titlul, Alaiul din Sicomor, face trimitere la dimensiunea spirituală a sicomorului, arbore exotic cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele. Pomenit în Evangelia după Luca, copacul are legătură cu gestul mai marelui vameșilor din Ierihon, Zaheu, care, auzind...