În volumul Lumi Multiple,* Cleopatra Lorințiu iese din tărâmul său magic liric și jurnalistic pentru a rezona cu frumoasa înșiruire de lucrări artistice expuse de Sully Bornstein Wolff. Bucurându-se de o reală recunoaștere în numeroase țări ale lumii, artista vizuală născută în Brazilia și trăitoare în Israel, a participat de această dată la un proiect orânduit de Cleopatra. Dăruind versuri în română, ebraică, engleză, italiană, franceză, spaniolă, îmbinate cu lucrările artistice s’a realizat un volum – album omagiu creativității umane.

Ca definiție, arta este activitatea omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific. Prin urmare, arta reprezintă expresia prin care oamenii își manifestă creativitatea și imaginația, iar această expresie poate lua diverse forme, stiluri și interpretări.

Cineva spunea că arta este știinţa de a face un lucru perfect, care trezeşte admiraţia acelora care privesc sau interacţionează cu ea. Lumea artei este peste tot unde lucrurile sunt făcute cu măiestrie (ce cuvânt minunat!). Plăcerea de a crea artă, plăcerea de a desăvărşi, măiestria de a face un lucru perfect, până la rafinament, acel lucru care nu mai necesită nici o completare pentru că este perfect pentru artist, în propriile lui frontiere. Dacă ai mai adauga ceva ar deveni prea mult, dacă ai înlătura sau omite ceva ar deveni prea puţin.

Arta provine din iubire şi deschiderea prorpiului suflet, este naturală şi unică. Fiecare obiect de artă este unic, nu există două obiecte la fel. Acelea sunt doar copii. Suly Bornstein Wolff, expunându’și sufletul, ne aduce în fața ochilor măiestria sa, ne-a adunat și aici, la galeriile de artă din România, pentru a aduce un tribut magiei, imaginației și fanteziei născute și dezvoltate prin cumul minunat de diverse culturi în prezența cărora a ființat ca artist. Să nu eludăm faptul că cel mai mare şi puternic rol al artei este acela de a ne ajuta să ne descoprim pe noi înșine.

 Ne regăsim în ceea ce apreciem şi asta amplifică posibilitatea de a ne putea descrie pe noi faţă de reacţiile pe care le avem la culori, forme, emoţii sau idei, o sinestezie care ne conduce spre amintiri și locuri cunoscute sau doar visate. Să acceptăm faptul că valorile artelor înalte sunt nobleţea, eleganţa, rafinamentul. Ceea ce știu din experiență este că arta poate fi utilă pentru a explora și a înțelege simbolurile spirituale, care sunt adesea folosite pentru a exprima idei și concepte profunde și complexe.

Aflându-ne în fața unei multitudini de simboluri ale artei vizuale, mă determină să explorez lucrările pentru a le înțelege mai bine. Nu doresc să exemplific și las imaginației fiecărui privitor descoperirea simbolurilor spirituale care rezidă din fiecare lucrare și detaliile culturilor care sălășluiesc în substanța lor sufletească.

Cleopatra Lorințiu, atrasă de lucrări își concepe nu numai o legătură cu spiritul artistei ci și trece dincolo de simpla asociere, pătrunzând în mesajul acestora, deschizând porțile prin care interferează hermeneutica artei vizuale.

Remarc realizarea unei simbioze, subliniată și prin imaginea creată de lectura mutilingvistică a poemelor în lucrările: Mandala de aur/ Ieșirea din vis, Sud roșu/ Intimă, Candelabre/ Oleandri, Soft Vitrage/ Furtună de vară, Albastru/ Peisajul din care lipsesc.

 Citez din ultimul poem: ”Deodată oceanul și cerul, o singură albicioasă domnie, existând pentru mine strecurându-mi în fire otrava albastră a eternității.” Pentru lucrarea, Eucalipt poemul Ultima oară: „lumea se termină, lumea arde-n război/ lumea, iluzia că mai suntem”.

O altă lucrare se intitulează Noduri. „Am să arunc totul îndărăt/ și prin schimbarea acestui sens/ am să lunec spre viața din moarte/ mai posibilă decât un viitor mut”( Punct de răscruce).

Soft Vitrage este însoțită de poemul Semne: „timpul ne-a scris semne pe față. Iar tu/ asculți fericită cum răsuflă un cal.”

Nu pot să nu amintesc și alte versuri care alintă sinestezia cititorului raportându-se la lucrări de pictură de mare valoare.  Astfel: „vremea noastră acum se stinge/ sub nesfârșitele ploi de mai”(poemul Ploi de mai lângă lucrarea Eucalipt), „încet, încet te ocupă timpul galactic”(Nopți tăcute alături de Între ele), „Lasă-mă să caut în inima mea/ un rest de putere cât praful de pe pian” (Ceaiul iernilor viitoare lângă lucrarea Mikado).

Răsfoind volumul remarc faptul că artistul adevărat posedă o atât de spectaculoasă energie încât nu doar că transmută dar şi ne încărcă cu adevărat cu un sentiment cu totul aparte.  Pentru că trebuie să recunoaştem valoarea, să o respectăm şi să’i acordăm cinstea pe care o merită înălțând un cuvânt de admirație doamnei Suly Bornstein Wolff și remarcabilei scriitoare Cleopatra Lorințiu că ne-a înlesnit să pătrundem în măiastra spiritualitate a co-autoarei, asigurând îmbinarea perfectă dintre Logos și Lumină.