Totul e întreg

Dincolo de uitare

jos

e o lume

Acolo dăinui sub formă de rocă magmatică

pielea de granit mi se încolăcește în drumul vechi

fierbinte și aspră

port în spinare legiuni de soldați

și tropăit de cai

Așa cunosc rămânerea pe loc

și nemișcarea

Dincolo de amnezie

sus

e amintirea lumilor stranii

în care

eu

călărețul mut

dau foc cerului

și închid poarta

care dă înspre Câmpiile Elizee

Mișcarea circulară uniformă

…stau cu cel care mă așteaptă într-un tren-vagabond

la clasa a doua

printre damigene cu vin negru, destinații de vis și

oameni care vorbesc schimonosiți despre alegeri, comisii și curți constituționale

turul unu

turul doi

e a treia oară deja 

când trenul se învârte

în jurul aceleași amenințări a zilei spiroidale, căci toți s-au apucat să zică în cor

mâine nu ne oferă nici o promisiune

l-am rătăcit pe mâine într-un balot cu voturi furate 

și când hoții fugeau cu voturile noastre, exact atunci vinul s-a făcut negru ca o zeamă năclăită care ne stă în gât

doar încetinirea mea

și a celui care mă așteaptă merge în linie dreaptă

urmând calea ferată vetustă și hipnotică, cu terasament din vremea când iubiții nu se așteptau unul pe celălalt pentru că drumul înapoi era prea lung

chiar când se termină alegerile,

ei află că hoții sunt niște nebuni

nelegați

eu mă dau jos din tren

și-mi dau seama că mi-am uitat cartea acolo

la clasa a doua