Soarele linge crucea ferestrei iar ei nu mai vin Timpul trăiește în burta unui câine flămând Ei nu vin pentru că ei nu mai există Sunt de acum degetele miriapodice ale samsarului Iar în carapacea de aur și-au făcut cuib câțiva șoareci de câmp Cu burțile spintecate mașinal de foame Mai jos, pe potecă, o...
CreatUră #. aceeași boalăpenele cearceafului albîntind mână să sting luminaca un Dumnezeu somnorosam alcool în sânge și-n creieriar femeia dezbrăcată de lângă mines-a descompus. #. aceste linii fără sfârșitne traverseazăorganeleaș vrea să fiu adjectivul tăuprepoziția pieliidar geamul lichefiat ne-adevoratemoțiile. #. era o zi ca oricare altacândmi-a atins pieptul cu șoldurileITcu ochii săi roșiitrecutul meu îngrozit...
Nu schimbăm lumea cu un poem Soarele linge crucea ferestrei iar ei nu mai vinTimpul trăiește în burta unui câine flămândEi nu vin pentru că ei nu mai existăSunt de acum degetele miriapodice ale samsaruluiIar în carapacea de aur și-au făcut cuib câțiva șoareci de câmpCu burțile spintecate mașinal de foameMai jos, pe potecă, o...
Nu sunt unul dintre cei care… Nu sunt unul dintre cei care și-au părăsit locul natal Sunt cel întins în iarbă, în mijlocul câmpului. În bătaia Soarelui alb din Linești. Nu sunt unul dintre cei care și-au uitat locul natal, Fântâna de la marginea drumului, În capul satului, un crâng, un pod și un hududoi....
1. Drumurile strâmbe nu duc nicăieri, mi-ai zis și geamlâcul acoperit cu stropi uriași ne-a vorbit într-o limbă necunoscută, am auzit sunetul păsării lovite de geam, cuvintele ei ne-au rămas impregnate-n lobul frontal. Acest trup neînsuflețit al imaginilor din trecut, acest giuvaer nepurtat, umbrar al existenței, a fost carapacea de aur a zilelor fără încredere,...