CreatUră

#.

aceeași boală
penele cearceafului alb
întind mână să sting lumina
ca un Dumnezeu somnoros
am alcool în sânge și-n creier
iar femeia dezbrăcată de lângă mine
s-a descompus.

#.

aceste linii fără sfârșit
ne traversează
organele
aș vrea să fiu adjectivul tău
prepoziția pielii
dar geamul lichefiat ne-a
devorat
emoțiile.

#.

era o zi ca oricare alta
când
mi-a atins pieptul cu șoldurile
IT
cu ochii săi roșii
trecutul meu îngrozit de prezent
măștile pe care le-am purtat în liceu
vagoanele unui marfar
obosiți de viață și de moarte
treptele unei capele sub asediu
sticle goale îngropate în sol
aceste talente ratate.

#.

doar iubirea ne poate salva
și gongul din pieptul vânzătoarei de acareturi
suntem creaturi afectate
care se roagă la Dumnezeu.