te vei vedea bunică fără nepoți și nu vei ști că ai cinci găuri în inimă
nu de hrănit suplimentar față de gura ta
ea continuă să bată regulat câtă nesimțire
organ calchiat pe starea ta de bine
tălpile nu îți vor mai mirosi a prospețime ci a cenușă
în care te-ai scăldat ore întregi
să le cauți oasele să le potrivești ca-ntr-un puzzle trivial
destul de ușor de îmbinat coloane vertebrale pentru școala de ucenici
o horă în transă căci dacă copii nu mai ai nimic nu există pe lumea asta
cine spune că mama infanticidă trebuie să îi și îngroape
încă o sarcină în plus mi-e tot mai lene să o îndeplinesc
aș vrea să dorm să nu mă mai trezesc
numai în pat mă simt în siguranță
în vis nu există tribunale pentru mame înșelate
îi omor de două ori ca să fiu sigură că nu se vor ivi la suprafața lucrurilor
pe coaja pământului peste luciul apelor în firul de iarbă
în conștiința care începe să respire pentru întâia oară
în trupul meu laconic al nimănui
***vei ajunge bătrână și nu-ți vei aminti tinerețea candidă
muzica amniotică a lucrurilor ce s-au surpat
cum s-a instalat disperarea și cum saliva dispărea fulgerător
dinții uscați se toceau ca nicovala
partea de sus epuizată sprijinită de gingia de jos
sunetul metalic al protezei dezaxate
gustul de ceai de rozmarin când iason te-a invitat la crepuscul
cerere în căsătorie fără să îți ofere inel
ți-a fabricat unul pe loc din suportul de șervețele
ingeniozitatea sa inițială te-a excitat
un fior picant de amor ți s-a strecurat în straturile erogene
ți-a pătat rochia erai femeie în toată regula și senzualitatea ta
susținea plăcile tectonice ale globului
geneza amorfă a vulcanilor
cei cinci au râs în flăcări crezând că au picat într-o supă de lego cu pompieri scamatori
cea mai înroșită dintre toate lumile posibile
îmbrățișezi aerul și îi schematizezi din câteva mișcări amorțite
lumina te ajută și le sculptează aurele
ai vrea să le guști măduva dar focul te-a privat de un ultim contact
în toate coliviile de pe continent păsările au oasele goale pe dinăuntru
dacă biologia decide într-a câtă zi de sarcină începe inima fetusului să bată
tu ai hotărât să forțezi stopul cardiac și să repeți tabla înmulțirii doar până la cinci
***
medeea mănâncă scoici crude propria placentă îmbătrânită
împăturată ca un foitaj și răspândită ca o șopârlă veninoasă în cinci vieți puse în abis
embrionul ținut în stridia închisă ca-ntr-o eprubetă doldora de prospețime
kronos cu secera vagin despicând și vieți și trupuri îmbălsămate
crinii câmpului nu ostenesc nici nu torc precum pisicile
sugari abia spălați scutece frecate cu oțet
legănați pe palme acoperiți cu săruturi
cum poți îmbrăca sau alinta ceea ce peste câțiva ani vei ucide cu acribie
le vei trimite fantomele pe câmpurile de sânge din iran sau venezuela
organe ciopârțite agățate de fitilul bombei
ostilități fără miză de încetare violuri pedofile repetate
macaroane împroșcate pe ferestre și degustate de câini în adn-ul cărora s-a instalat rahitismul
un copil și jumătate ucis la fiecare oră pus la murat
în lapte acru și-n bumbac înfășurat
în saci de plastic dăruiți cadou de țări înstărite
în gropi comune the departed children
(we are the world) își împart bolile copilăriei
și coșmarurile cu bau bau în pielea goală