In memoriam Daniel Vighi Daniel Vighi a fost una dintre personalităţile cele mai importante ale Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România. Una dintre personalităţile care a contribuit la viaţa filialei, atât prin cărţile sale, cu totul şi cu totul neobişnuite, legate totdeauna de o tradiţie a Banatului şi a Europei Centrale.Dar trebuie să spunem...
Categorie: <span>Evocări</span>
”Poate că vocația mea nu a fost de poetă, ci de revoluționară” (1)
DE VORBĂ CU CU ANA SIMON Se întâmpla cu patru ani în urmă. Primeam prin email o scurtă comunicare, Ana a plecat, discretă și însingurată, obosită de viață. S-a dus lăsând în urmă un parfum inefabil, câteva vorbe (volume de versuri, grație și înțelepciune profundă), imagini (câteva filme documentare ale unui autor ardent dar plin...
”Poate că vocația mea nu a fost de poetă, ci de revoluționară” (2)
DE VORBĂ CU CU ANA SIMON Şi ce fel de om era Cioran? Cioran era superb în primul rând pentru că era prezent, era sensibil la omul din faţa sa, era foarte frumos că îi ieşeau adevăruri din gură. Semăna cu Sorescu într-un fel. Şi Sorescu s-a întâlnit cu el şi au avut o întâlnire...
Mihnea cel Rău, o monografie de referință
Fiu nelegitim al lui Vlad Țepeș, aflat pe tronul Țării Românești pe durata a numai un an – între 1508 și 1509 -, Mihnea Vodă zis ”cel Rău” (din motive mai mult sau mai puțin obiective, dar din inițiativa adversarilor său politici interni și externi) a fost un continuator al politicilor promovate de tatăl său...
Ioan Dan Bălan – Cuvântul ca esență și miracol
Chemat la cele veșnice în 17 decembrie 2022, scriitorul Ioan Dan Bălan, cel care se simțea în primul rând poet, s-a născut la 30 mai 1951, în satul Victoria, comuna Hlipiceni, județul Botoșani și a absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea din Timișoara. S-a format însă ca scriitor, ca poet și om de presă în ...
Tata Oancea, erou de film
Niciunul din filmele mele nu a venit de niciunde. La început a fost timpul, informaţii neorânduite, simple cuvinte, propoziţii, apoi lecturi aleatorii. Totul deci la întâmplare, fără o intenţie anume, scurte pasaje de timp ori nevoia de a completa diverse cunoştinţe. Nimic închegat, nimic cu rost. Şi, deodată, declicul, te afli în faţa unui Adevăr...
Omul, desprinderea și ușa!
Sunt oameni care lasă să treacă uneori mare parte din viață până își descoperă „punctul pe i”. Care i-a motivat conduita de-a lungul existenței. Ioan Alexandru Tătar a avut această revelație în 2023.Și recunoaște domnia sa că atunci s-a întâlnit cu constatarea – sfat a lui Grigore Leșe ,deopotrivă muzicolog, scriitor și rapsod popular: „Ceea nu vezi...
Între amintiri şi exegeze (11)
Ceea ce mi se pare foarte, foarte interesant pentru literatura Banatului, pentru literatura română, este regăsirea, sau reaşezarea, în drepturi a lui Petre Stoica.Reaşezarea, zic în ghilimele, în drepturi prin antologia pe care o realizează Marcel Tolcea. O realizează Marcel Tolcea, fiindcă nimeni altcineva nu ar fi fost în stare să îl cunoască atât de...
Amintirile teleobiectivului
Această fotografie, datată 25 III 1983, este un dar pe care l-am primit de la poetul Aurelian Titu Dumitrescu. În anii studenţiei el a avut privilegiul să stea destul timp în preajma lui Nichita Stănescu, timp în care au scris ineditul volum „ Antimetafizica, Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu”, apărut la Editura „Cartea...
O întâmplare cu Aurel Turcuș
Uneori, chiar și într-un „sat mare” cum este Timișoara, adulata capitală europeană a culturii, riști să te întâlnești foarte rar cu oameni cu care ai fi dorit să te vezi mai des. Parcă după Revoluția din 1989 ne-am creat fiecare câte un univers paralel cu universul real, cotidian. Nu de multe ori m-am întâlnit cu...









