ABSENȚA ACEEA Orice s-ar întâmpla, cineva îți iese mereu în cale și se îndreaptă într-o direcție necunoscută, conștiința noastră viciată de subterfugii acceptă legile fuziunii și ideea de globalizare, din momentul acela am înțeles că pereții au o personalitate a lor și corpurile își exhibă voința trecând prin ape adânci, aidoma pădurilor care dispar subit...
Piano scherzzo mi-ar fi plăcut să fiu pianist să am degetele lungi foarte lungi încât fetele și dacă nu s-ar fi uitat la mine să se fi îndrăgostit infatigabil de ele și câte oare câte nu mi-ar fi cerut duioase și absurde mâna? Evadare din ashran mi-a spus că o dată la 10 luni merge...
* * * Ai grijă ce scrii! te amenință, din umbră, Celălalt. Nu degeaba ți s-a ridicat, în palmă, o spînzurătoare. Nu risca, păstrează foile imaculate. Fii grăjdarul ce țesală, în fiecare dimineață, calul alb al împăratului; însă nu-l încalecă niciodată, de teamă să nu fie decapitat. Cine să-l asculte? Tu? Nici vorbă. Dimpotrivă. Scrii...
Sufletul poeziei Ne întoarcem în sufletul poeziei ca-ntr-un refugiu tu și eu dintr-o lume prea gri, într-o lume-lumină. Ne întoarcem în sufletul poeziei ca-ntr-un tărâm al făgăduinței. Ochii Cerului Lumina ta, din ochii tăi în ochii mei a-nflorit, Mamă, lumina zilei am văzut-o atunci! Și, mai departe, lumina mea, din ochii mei în ochii tăi...
Între două bătăi de aripă Între două bătăi de aripă Să fie răgaz? Să fie risipă? Bulz de polen, Clinchet de lună, Între două bătăi de aripă? Ispită? Pierdere? În dulcea clipită? Mor sori, Nasc sori, Lumi de stele alai, Fără de pripă – Între două bătăi de aripă Corola de minuni Umple misterul Cu...
…întru mai dreapta cinstire a lui Nichita Stănescu (1933, martie, 31 ‒ 13 decembrie 1983), primul preşedinte al Republicii Mondiale a Poeziei… Poetul Autohton muşcă absolutul în gură de rai, Enciclopedicule, şi devine nemuritor. Prima oară l-am văzut prin inima peşterii, venind călare pe ursul stelei polare, să prindă taifunul de coarne… Pe-un picior de...
*** nimeni nu-mi poate lua potecile de pe ogrăzi niciodată nu voi rămâne fără freamătul din goroniș întotdeauna ușlocul îmi va fi catedrală în care trilul păsărilor înalță rugi în tărie primăvara cu brândușe la ureche îmi va cadența pașii pe cărări împletite cu liane din fagul în coaja căruia am incrustat fără pic de...
Păi, să mai schimbăm paradigma. Să ne tragem oțărică de păr în sus, că tot ne-a părăsit (părul) și dregându-ne vocea și dregându-ne totodată cu un vin, la meniul zilei, la Merlot, birtu de lângă biroul meu de editor de nișă și tipograf și galerie de artă, o singură artă, a Norei, iată, ne ridicăm...
Patimi fără săptămână Şi da şi nu şi nu şi da se tânguie Cireşul din grădina mea, cu frunzele abia ivite, de parcă- ar vrea să mă invite, să îi ascult meteahna … Crăiesele-mirese dimprejur pline de floare, gârbovite de ninsoare, cu petale supărate aşteptând Măritul Soare, nu-nţeleg fapta drăcească survenită-n prag de seară, cum...
Lumea din ochi Privesc lumea cu inima cu frigul din ochiul în care au înnoptat stafiile aleg pietrele din pietre și verdele din verde aleg soarele înainte de strigătul cocoșului plâng pentru tot ce am iscălit pentru copacul ucis de ne/mântuirea mea. Desenez o aripă desenez o pasăre ecoul îmi bate din palme depărtările. Nu-i...