Author: Robert Serban (Robert Șerban)

Home Robert Serban
Robert Șerban: Șapte haiku-uri
Post

Robert Șerban: Șapte haiku-uri

* * * Tudor îmi face portretul și zâmbește: semeni c-o mamă. * * * De pe ecvestra proprie să cazi în cur, ce umilință. * * * În cărți, litere tot mai mici. Ochi tot mai chiori. Lupe și lacrimi. * * * Cireșe roșii, roșii, dar foarte acre. Mă-ta, natură! * * *...

Cine iubeşte cu adevărat literatura, iubeşte şi scriitorii
Post

Cine iubeşte cu adevărat literatura, iubeşte şi scriitorii

Dialog cu poetul Robert Şerban, președintele FILTM  – S-a încheiat, de curând, Festivalul Internaţional  de Literatură  de la Timişoara. Ajuns, iată, la ediţia a XIII-a. Tu eşti liderul comitetului de organizare şi cel mai în măsură să defineşti ediţia din acest an. Literatura şi aliaţii ei a fost, de această dată, tema festivalului. Rezumând, au...

Față către față
Post

Față către față

Când joci ping-pong la perete crezi că știi de la început deznodământul. Lovești mingea o dată și încă o dată și mai o dată, iar la un moment dat te gândești că ai putea face asta până la capătul zilelor, că poți juca de la egal la egal cu peretele, că nu are cum să...

Robert Șerban: Evadare din ashran
Post

Robert Șerban: Evadare din ashran

Piano scherzzo mi-ar fi plăcut să fiu pianist să am degetele lungi foarte lungi încât fetele și dacă nu s-ar fi uitat la mine să se fi îndrăgostit infatigabil de ele și câte oare câte nu mi-ar fi cerut duioase și absurde mâna? Evadare din ashran mi-a spus că o dată la 10 luni merge...

Risc ridicat
Post

Risc ridicat

Sonia se uită la ceas. În patru minute ajunge tramvaiul. În maximum jumătate de oră e acasă. Și-ar trebui să se apuce de curățenie. A tot amânat-o. Și totul e vraiște. Ce seamănă tipu’ ăsta solid cu Remus. Și ce mișto e! La costum, la cravată. Ce tare seamănă! Ba nu, nu, e chiar el,...

Ambrozienii de la etajul nostru
Post

Ambrozienii de la etajul nostru

Cu ochi picurători și exoftalmici, nas înfundat, roșu ca de clovn ce a nimerit în cușca aligatorului, cu buze sângerii, crăpate, peste care vârful limbii trece a proasta, fiindcă e uscat, aspru și dureros, cu fața buhăită, într-o desfigurare altoită cu disperarea asumată și năuceala existențială, așa arată capul unui ambrozian. Pe etaj avem patru:...

Cea care stă întotdeauna
Post

Cea care stă întotdeauna

Ștergătoarele cârâiau precum ciorile și se agitau pe parbriz ca să facă față ploii. Degeaba, se rupsese cerul. Romi era cu amândouă mâinile pe volan și se benocla la stopurile mașinii din față. Ba se aprindeau, ba se stingeau. Ca niște semnalizatoare. Așa-i în aglomerație. Fiindcă tot românul își scoate mașina când plouă. Și când...

Zodia foarfecii
Post

Zodia foarfecii

Despre cazul femeilor Pascu presa a scris în două reprize. Prima, când a relatat cum cele trei – bunica Ana, fiica Sorina, Paula (nepoata Anei și fiica Sorinei) – , deși au avut pasiuni și meserii diferite, au stat sub „zodia foarfecii”. Chiar așa s-a intitulat pagina de ziar ce le-a fost dedicată. Bunica Ana...

Asortimentele morții
Post

Asortimentele morții

N-are nicio cămașă neagră. Nici haină neagră nu are. Trebuie să-și cumpere.Destul de repede. Taică-su trage să moară. Ce vorbă tâmpită! Cum să facă asta un om? Orice om normal la cap trage să trăiască, se prinde de viață cu toate puterile lui. Care-i sunt copiii, dacă are, perechea lui, părinții, dacă-i mai are, rudele,...

Când aud de fotbal, îmi vine să scot pistonul!
Post

Când aud de fotbal, îmi vine să scot pistonul!

Când sunt într-un grup de masculi, iar discuţiile ajung pe terenul de fotbal, încerc să le deturnez spre unul dintre celelalte două subiecte dragi nouă. Asta pentru că nu mă pricep aproape deloc la fotbal. Şi, câteodată, o recunosc (când sunt între prieteni, care ştiu că am alte calităţi). Ca tot omu’, am jucat şi...