Când joci ping-pong la perete crezi că știi de la început deznodământul. Lovești mingea o dată și încă o dată și mai o dată, iar la un moment dat te gândești că ai putea face asta până la capătul zilelor, că poți juca de la egal la egal cu peretele, că nu are cum să...
Piano scherzzo mi-ar fi plăcut să fiu pianist să am degetele lungi foarte lungi încât fetele și dacă nu s-ar fi uitat la mine să se fi îndrăgostit infatigabil de ele și câte oare câte nu mi-ar fi cerut duioase și absurde mâna? Evadare din ashran mi-a spus că o dată la 10 luni merge...
Sonia se uită la ceas. În patru minute ajunge tramvaiul. În maximum jumătate de oră e acasă. Și-ar trebui să se apuce de curățenie. A tot amânat-o. Și totul e vraiște. Ce seamănă tipu’ ăsta solid cu Remus. Și ce mișto e! La costum, la cravată. Ce tare seamănă! Ba nu, nu, e chiar el,...
Cu ochi picurători și exoftalmici, nas înfundat, roșu ca de clovn ce a nimerit în cușca aligatorului, cu buze sângerii, crăpate, peste care vârful limbii trece a proasta, fiindcă e uscat, aspru și dureros, cu fața buhăită, într-o desfigurare altoită cu disperarea asumată și năuceala existențială, așa arată capul unui ambrozian. Pe etaj avem patru:...
Ștergătoarele cârâiau precum ciorile și se agitau pe parbriz ca să facă față ploii. Degeaba, se rupsese cerul. Romi era cu amândouă mâinile pe volan și se benocla la stopurile mașinii din față. Ba se aprindeau, ba se stingeau. Ca niște semnalizatoare. Așa-i în aglomerație. Fiindcă tot românul își scoate mașina când plouă. Și când...
Despre cazul femeilor Pascu presa a scris în două reprize. Prima, când a relatat cum cele trei – bunica Ana, fiica Sorina, Paula (nepoata Anei și fiica Sorinei) – , deși au avut pasiuni și meserii diferite, au stat sub „zodia foarfecii”. Chiar așa s-a intitulat pagina de ziar ce le-a fost dedicată. Bunica Ana...
N-are nicio cămașă neagră. Nici haină neagră nu are. Trebuie să-și cumpere.Destul de repede. Taică-su trage să moară. Ce vorbă tâmpită! Cum să facă asta un om? Orice om normal la cap trage să trăiască, se prinde de viață cu toate puterile lui. Care-i sunt copiii, dacă are, perechea lui, părinții, dacă-i mai are, rudele,...
Când sunt într-un grup de masculi, iar discuţiile ajung pe terenul de fotbal, încerc să le deturnez spre unul dintre celelalte două subiecte dragi nouă. Asta pentru că nu mă pricep aproape deloc la fotbal. Şi, câteodată, o recunosc (când sunt între prieteni, care ştiu că am alte calităţi). Ca tot omu’, am jucat şi...
Citesc cu plăcere jurnale. Mai ales când descopăr în ele acea intensitate a scriiturii pe care ţi-o dă sinceritatea dusă până la ultima consecinţă. Îi admir pe cei care se livrează astfel în scris, mai ales când reuşesc să iasă din propria biografie, mai mult sau mai puţin spectaculoasă, şi dau seama, crud şi surprinzător,...
Domnul Sandu era portar la o parcare de lângă Spitalul Județean. De fapt, era director, întrucât parcarea era privată, iar el – acționar la firma care o deținea. Era portar, fiindcă ceilalți doi acționari, care aveau, fiecare, câte 45%, din acțiuni, au hotărât să-i dea și lui o pâine. Era director – nu puteai parca...