*** Între cel ce sunt Și cel ce-am fost Un zid de umbră Pe care se cațără Iedera remușcărilor. O piatră aruncată E de-ajuns Să spargă Zidul Ca pe-o fereastră Și să pornească De la rădăcini Alarma. *** Când ai insomnie, De tine Se-ndepărtează Fiecare oră De somn, Așa cum bucăți Dintr-un aisberg Călătoresc tăcute...
PERETELE De proiectat filme pe el, vopsit, în copilărie, ca primăria ori spitalul, animat de alergarea cailor, de vocile actorilor, colorat de cochetăria doamnelor. De pus pe el tablouri, peretare țesute de mama cu motive naționale, carpeta cu Răpirea din serai, peșchire care învelesc tandru icoane cu sfinții luați ca protectori la cununie, cu diplome...
*** Frumos mi-a zis tata: la intrare în lumea aceasta lasă poezia. Și poate aș fi reușit… Dacă mama nu mi-ar fi zis: nu lăsa poezia nu există vreun Dar de schimb. Tu trebuie să știi: de sus sunt. Chiar cu aripile legate. Chiar fără zare. Înalță-te! Zboră! Dacă trebuie Dumnezeu îți va...
ca un adio rupt în două să nu mai văd nimic din ce mă doare să nu mai simt vocea aceea disperată de la celălalt capăt durerea care nu se poate spune rosti stă cuibărită în coșul piepturilor noastre ca un adio rupt în două împărțit frățește căci doar atât se poate una mie una...
* * * Poeții sînt continente fără formă. De aceea rămân, uneori, nedescoperiți. Sângerează mult, rănile lor nu pot fi vindecate nici cu urină de fată mare. Mereu scapă hățurile: poezia nu e cu cai obișnuiți, e cu inorogi ce pasc ierburi stelare, cu vise pierdute, cu vârful de creion din inimă. Poezia e ceea...
Poem criminal toate amprentele lasă dureri, darpână și luminolule inutilnimeni nu poate detecta ravagiilevictimele colaterale zac îngropate adânc,le știi doar tu și le enumeri în secundeleprea întunecateinteligența nu ajută pe nimenilogica la fel nici măcar nu a fost nevoie de mănușiun punct și o scrumierăîți tulbură încă retina. Poem acvatic În timp ce trupul meu...
Poem de mama De câte ori frământa pâine, Mama … plângea, Primăvara când cânta cucu; Și tata ara pe dedesubtul pământului, Mama se uita în sus … plângea și ne legăna. Când îi scriam scrisori din armată Și întrebam de tata, Ea se așeza pe marginea lumii, le deschidea Și le arăta trecătorilor … cu...
În casa în care am crescut nu erau cărți doar viniluri cu Dolănescu, Ileana Ciuculete, Irina Loghin și casete cu Michael, Azur, Albatros, Amza Pelea, Vacanța Mare Am învățat literele și apoi să citesc pe o sticlă de vodcă rusească ce stătea în permanență pe masa din bucătărie Mama a fost surprinsă când s-a trezit...
Nietzsche și eterna reîntoarcere viața e ca o spirală a evenimentelor stimulii se ascund tăcuți în inconștient până când mediul stârnește acest corp incapabil să uite. te vei trezi dansând în fiecare dimineață, același dans, însă alt ritm. o să asculți mereu același riff de chitară, fără ca măcar să-ți dai seama o să te...
MERSUL BIPED Pe umbra urmelor aștern timpul de la dreapta la stânga până când se tulbură apele în izvoarele măsurate dintre secole merg cu cerul în spate să dovedesc lumii că are ziduri de gânduri căzute în rugă adunate la închietura crucilor cioplite în fața ochilor aplecați spre vârful picioarelor putrezite în sandalele chemărilor spre lumina...