ca un adio rupt în două
să nu mai văd nimic din ce mă doare
să nu mai simt vocea aceea disperată de la celălalt capăt
durerea care nu se poate spune rosti
stă cuibărită în coșul piepturilor noastre
ca un adio rupt în două
împărțit frățește
căci doar atât se poate
una mie una ție
spovedania pe care nu ți-o permiți
& insomnia prea grea
toate astea seamănă cu
descuamarea unei portocale din care iese
mirosul puternic al vieții
ca un apus putrezit
pe blatul din bucătărie
am jupuit coaja încet
ca să-mi rămână urma
lipicioasă și galbenă
pe degete
se va așeza praful peste tot
pe unde calc
pentru că dulceața
atrage tot ce e mai rău
se va așeza praful
pentru că e periculos
să te atașezi de liniște
stai pe balcon și desfaci o portocală
privind apusul –
linia aceea portocalie de pe cer
ca o cezariană din care se scurge
sângele portocaliu
al lui Dumnezeu
eviți să te ștergi pe tricou
cobori
e vară și tricoul e tot ce porți
nimeni oricum nu vede ce faci tu
dincolo de balcon
se va așeza praful pe tine
vei fi terminat de decojit propria piele
și te vei întreba
cum e să ai în unghii
mirosul puternic al vieții
îți romantizezi viața cu lumânări
portocala e mâncată pe jumătate
una mie una ție
planifici să îți cumperi un scaun mai înalt
ca să vezi toată lumea dincolo de balcon
ascunsă adânc sub orbitele tale
am jupuit carnea de pe ochi
am asculțat poveștile care-ți înconjoară caduceul
am descoperit melodiile în portugheză
și m-am întrebat cât poate dura să mănânci o portocală
cât poți prelungi mirosul
atât cât să rămână același
până la următorul apus
atât cât să știi
că poți să te naști de două ori
din inimă și din cuvinte
& că totul e în siguranță
cu mine.
***
începi să te vezi așa cum ești
când o rogi pe Siri să îți aleagă muzica
și știi că toate melodiile sunt despre voi
sau ei
și niciuna
despre tine
începi să te vezi așa cum ești
când găsești un șoarece de jucărie
pe catedră
semn că cei mici îți știu fricile
și că te striga mami
din ce în ce mai des
semn că
cei
mici
îți
știu
fricile
începi să razi de tine
când înțelegi cam cât de mult te temi din nimic
cam cât de des ți se spune că ești mișto
cam cât de des nu crezi o iotă din toate astea
cam cât de des îți lasi vocea aia să conducă
atât de des pe cât ai ascultat o mulțime de tristețe
încât Siri îți recomandă toate melodiile
despre vară, plajă, oameni dispăruți,
grădina de trandafiri și nunta fără invitați
pentru tine am săpat în pământul galben din piept
am regăsit și frica și abandonul și incertitudinea
toate la un loc și pe mine nicăieri
pentru tine am mers la poarta ei
sunt fiica dumneavoastră
i-am zis unei străine
pentru tine am corupt-o pe Siri
să-mi pună pe repeat
fear of the water
cât de frica îți este?
atât cât să nu mă poți privi în ochi
și să-mi spui că s-a terminat
smulgi o pereche de pantaloni
dintr-o cabină de probă din auchan
ca pretext să-mi strângi capul între mâini
ultima dată
fiindcă știi că mâine ai să te temi
și poimâine și mereu
fiindcă știi că ai ocupat prea mult spațiu
pe marginea gândurilor mele
ești la fel de inutil în mintea mea
ca monstrul de sub pat
degeaba exiști dacă mâine sunt curajoasă
& mă trezesc
năglag noroi navalism nimic
noi nu ne naștem
noi ne suntem
fiindcă știi că mâine ai să te temi
& tot ce poți sa faci e să asculți pe repeat
fear of the water
din duș strig cât pot de tare
Hey Siri
Play a station just for me.