Proză

Nu ştiu să fi măsurat cineva cât de înalt este Dealul Bisericii, dar s-a tocit de când tot urci şi tot cobori, aşa îmi pare, că iei câte un pic din el pe talpă, de parcă nu mai ai răbdare, şi îl frămânţi sub picior, cum frământai cu mâna pâinea s-o bagi în cuptor, când treci în fiecare zi de...

Sunt un ins nostalgic, reflexiv, depresiv, singuratic, tăcut, introspectiv, apatic. Mă înscriu în categoria temperametelor melancolice, numite printr-un cuvânt suav expresiv, care îmi alină neliniștile lăuntrice, până, de ce nu, în ADN, marcă înregistrată, ca amprentele, numai că ele, amprentele, poți afla, se modifică prin transplant de piele, cum procedează infractorii, modelându-și până și chipul, sprâncene, nas, urechi, gură, culoarea...

Şi cu ochii se agăţa, că altfel nu ajungea, să se termine odată cu aşteptarea. Încerca şi ea să vadă ce a picat în capcanele alea de prins resturi. De mâncare, de haine, de papuci, de orice, resturi. Femeia se opinteşte, o ajută şi fata cea mare, iar asta mică se uită cum trag cu mâinile de marginile mizerabile ale...

Nea Florică, mare amator de remi. Tot „Monumentu”-l cunoaște. Apare primul pe alee, cu  pietrele sub braț. În urma lui, la un pas, niciodată în rând cu el, un bătrânel cocârjat, scuipându-și bojocii de-atâta tușitură după țigara ce doar a aruncat-o,  se târâie gâfâind cu o plasă în care ține o pistelcă  lustruită de-atâta joc:   – Care te-a-mbrăcat, cumnate!...

Îmi închipuiam camera unde aveam să poposesc pentru câteva zile, burduşită cu lucruri inutile, ale cuiva ce-o ocupase înaintea mea, cu amintiri strânse şi aduse, aici, pe tălpi, pe palme, pe epiderma corpului întreg, din Urbea eternă, ori de pe unde l-au purtat paşii. Dar nu era aşa deloc. Era curată, aerată, cu ochii la soare, dimineaţa, la umbra dafinilor....

Am locuit împreună cu părinţii în Piaţa Bălcescu, fosta Lahovary, şi mi-au rămas amintirile unui copil de şase, şapte ani. Este primul „spaţiu deschis” despre care pot să vorbesc. Piaţa cu cireşe de iunie, în lădiţe din lemn, cu capac din tije subţiri, bunicul dinspre mama le aducea de la Ciuta, un sat de lângă Caransebeş. Păstrăvii afumaţi, bine legaţi...