International poetic alphabet - Meridianul Timisoara

Pe la mijlocul lunii martie 2013 am primit din partea d-nei Georgeta Adam – preşedinta Asociaţiei Femeilor Jurnaliste din România „Ariadna“ invitaţia de a participa la Programul European Grundtvig „International Poetic Alphaubert“ – EUROPOEMS, ce se va desfăşura în perioada 6-10 martie 2913, la Liège – Belgia. A fost desigur o surpriză plăcută şi am acceptat-o cu bucurie. Participanţii veneau din mai multe ţări, iar din delegaţia României făceau parte scriitorii şi jurnaliştii: dr. Georgeta Adam, criticul şi istoricul literar dr.Ioan Adam, poeta Victoria Milescu şi eu.

Mai întâi de toate, cum este şi firesc, mă informez despre oraşul în care urmează să ajung…

Liège este cel de-al treilea oraş, ca mărime, al Belgiei, cel mai mare oraş al regiunii Valonia, socotit a fi şi cel mai francofon oraş din Belgia. Fiind aşezat la confluenţa dintre fluviile Meuse şi Ourthe, el este şi unul dintre cele mai importante porturi fluviale din Europa. De asemenea este şi un apreciat centru universitar aici învăţând studenţi din toată lumea.

Deţin deci, datele esenţiale ale unei zone în care urmează să ajung…

Aşa că, pregătită de drum, marţi 6 martie, la ora 21,35 am plecat cu trenul la Bucureşti. Dimineaţa, după ce am luat o gustare şi o cafea într-unul din localuri de pe peronul gării, asta ca să mai treacă vremea, pentru că trebuie să ajung la locuinţa soţilor Adam – acolo este locul de întâlnire – şi nu vreau să fiu prea matinală…

În jurul orei 8, iau un taxi şi nu peste mult timp sunt în casa celor care mă aşteptau. După vreo două ore soseşte şi Vicoria Milescu. Luăm masa de prânz împreună apoi plecăm spre aeroport. La ora 16,45 avem avion spre Belgia, aeroportul Charlesroi, care se află la aproximativ 12 km de Liège.

Pentru mine este o mare emoţie: prima dată într-un aeroport, primul zbor cu avionul… Sunt foarte atentă în jur, căci totul este nou pentru mine. Învăţ cum trebuie să mă comport într-un aeroport, ce am voie şi ce nu am voie să fac, îi privesc atentă pe cei care se pregătesc de îmbarcare… De peste tot învăţ câte ceva, iar când ne vine şi nouă rândul, ne încolonăm pe culoarul spre îmbarcare şi nu peste mult timp, ne vedem în avion. Stau alături de Victoria, care îmi spune că şi ea a mai călătorit doar o singură dată cu avionul, în urmă cu ceva ani. Emoţiile sunt deci justificate.

Decolăm şi mă încearcă sentimente ciudate, între teamă şi curiozitate. Dar, iată că trăiesc o experinţă nouă, şi e bine! Avem parte de un cer senin; prind curaj şi privesc pământul de sus. Un spectacol grandios! Jos, undeva departe, pe pământ, clipesc luminile înserării.

La ora 19, 50 aterizăm pe aeroportul anunţat, unde ne aşteaptă dl Robert Adam, directorul ICR Bruxelles şi ne duce cu maşina la destinaţie – Liège. Suntem cazaţi la „Hotel des Acteurs“. Eu stau în cameră cu minunata poetă şi prietenă Victoria Milescu.

Dimineaţa, după micul dejun ne îndreptăm spre sediul Asociaţiei belgiene PAC, unde ne întâmpină cu un zâmbet cald şi urarea de bun-venit, organizatoarea acestui festival de la Liège, Emmanuelle Garot. După ce facem cunoştinţă cu toţi partenerii de la această ediţie a Programului Europoems 2013 – scriitori din Lituania, Italia, Turcia, Franţa, România şi Belgia – ni se distribuie materiale cu privire la desfăşurarea celor trei zile de manifestări. În prima parte a zilei programul European Grundtvidg demarează cu scriitorii din Lituania, Turcia şi Franţa. Fiecare îşi prezintă temele şi intenţiile cu privire la acest proiect, argumentând cu date şi informaţii despre viaţa şi creaţia unor poeţi clasici reprezentativi din literaturile lor (video sau oral) urmate de dialoguri pe marginea celor prezentate. După o scurtă pauză, la un sandwich şi o cafea, urmează a doua parte în care se prezintă scriitorii din Italia şi România. Din delegaţia României, critical Ioan Adam prezintă aspecte din viaţa şi opera poetului Mihai Eminescu, iar d-na Georgeta Adam prezintă alţi doi importanţi poeţi din literatura română contemporană: Ana Blandiana şi Nichita Stănescu. La finalul întâlnirii s-a tras concluzia că obiectivul festivalului – acela de informare asupra poeţilor naţionali din ţările participante – a fost atins.

Masa de seară am servit-o într-o atmosferă boemă, la restaurantul „As Ouhès“

A doua zi am fost invitaţi la o întâlnire cu poeţii noului val – slam poetry – o mişcare poetică foarte populară printre tinerii poeţi europeni. La sediul lor, o sală cu puternică amprentă slam, i-am cunoscut şi i-am ascultat pe mai mulţi dintre reprezentanţii acestei mişcări nonconformiste de la Liège, în frunte cu tânărul poet L’Ami Terrien, „un adevărat slamer militant“ după cum ne-a fost prezentat de Vol-au-Vent, şi el un slamer la fel de dăruit mişcării pe care o reprezinta.

Tot aici l-am cunoscut şi pe Serge Delaive, un binecunoscut poet şi scriitor belgian de limbă franceză, care trăieşte la Liège şi este responsabil educaţional al Asociaţiei „Lire ei Ecrire“.

Ne-am îndreptat apoi spre Palatul Guvernatorului Provinciei Liège, o clădire veche, în stil neogotic, unde am fost întâmpinaţi de dl Paul-Emile Mottard – adjunctul provinciei Liège, responsabil cultural al provinciei şi preşedintele Societăţii PAC din Liège. Întâlnirea a avut loc în somptuosul salon de primiri oaspeţi, care ne-a impresionat pe toţi prin eleganţa şi frumuseţea sa. După ce i-au fost prezentaţi toţi participanţii de la această ediţie a Programului Europoems, gazda şi-a exprimat dorinţa de a le asculta pe cele două poete din România, având curiozitatea cum sună poezia în limba română. Astfel că Victoria Milescu a citit din volumul său „Sub steaua câinelui“, iar eu din volumul „Aproape linişte“, având onoarea să aducem în acest spaţiu elegant poezii în minunata limbă română, ceea ce, trebuie să mărturisesc, a fost un moment ascultat cu atenţie de cei prezenţi. S-a trecut apoi la discuţii despre rolul pe care îl are acest Program în context european, asta în timp ce ni s-a oferit fiecăruia câte un pahar de vin, urându-ni-se succes în activitatea noastră. Aflăm astfel că palatul nu este deschis vizitatorilor decât în ocazii de excepţie. Acest lucru dă o şi mai mare importanţă prezenţei noastre în somptuosul palat.

Urmează o vizită la Biblioteca Universitară unde ne este prezentată o colecţie impresionantă de cărţi vechi şi ni se vorbeşte despre istoricul acestei biblioteci şi despre numeroaselel colecţii pe care le deţine.

Ne îndreptăm apoi spre oraşul Amay, o comună nu prea departe le Liège, francofonă şi ea. Ne oprim mai întâi la o mică tipografie specializată pe tipărirea cărţilor de poezie, unde ne întâmpină David Giannoni, coordonator al acestei tipografii şi director al Casei Poeziei. El este, de fapt, în primul rând poet şi pictor. Giannoni ne prezintă compartimentele tipografiei apoi, lângă o modernă maşină de tipar se opreşte şi ne arată volumul de poezii care se află acum în lucru şi care face parte dintr-o colecţie iniţiată chiar de cel ce ne vorbeşte, sub sigla editurii „L’Arbre à paroles“ ce funcţionează sub aceeaşi cupolă cu tipografia şi Casa de Poezie. Sunt deci un tot unitar.

Plecăm apoi, însoţiţi de David Giannoni spre Casa Poeziei, la care ajungem în scurt timp. Ne întâmpină M.Gerald Prunelle, professor la Universitatea din Liège şi membru activ al asociaşiei „Levée de Paroles“, Luc Baba – un cunoscut poet, prozator, actor şi cântăreţ, precum şi alţi membri ai Asociaţiei PAC.

Suntem invitaţi să vizităm mai întâi, tot ce cuprinde această locaţie. Începem cu ultimul nivel, cu… podul, adică, unde se află depozitul de carte (care are mulţime de cărţi de poezie, unele dăruite de poeţii care au fost oaspeţii acestei case). În spaţiul unui mic bar, în timp ce ni se dau date despre istoricul acestei case, care a fost înfiinţată în 1964, suntem serviţi şi cu o cupă de vin.

Coborâm apoi la etajul unu unde se află câteva camere ce pot găzdui poeţi care vin, pentru un interval de timp, să creeze în acest spaţiu. Ni se spune că şi poeta noastră Ana Blandiana, a fost oaspetele acestei case.

Se continuă discuţia despre activitatea şi rolul Casei Poeziei în contextul cultural al zonei, într-o încăpere cu aspect de sufragerie, aşezaţi cu toţii fie în jurul unei generoase mese ovale sau pe cele două canapele confortabile

Ajungem şi la parter unde se află o interesantă expoziţie de pictură modernă şi unde ascultăm frumoase momente de poezie şi muzică oferite de membrii Asociaţiei PAC.

La întâlnire au fost prezenţi şi reprezentanţi ai presei locale. Surpriza a venit din partea celui mai important ziar al zonei – Le Soir, a cărui reprezentantă ne-a arătat şi apoi ne-a oferit câte un ziar, în care erau relatate pe larg informaţii despre programul nostru în cadrul Europoems, însoţite de fotografii şi un titlu generic „Turneu poetic european la Liège“ cu două subtitluri: „Lituanieni, români, italieni, francezi, turci… participanţi la Europoems“ şi „Liège, un loc de creaţie foarte vivace“.

Încheiem şi acest punct al programului nostru pe azi şi ne îndreptăm spre restaurantul „Le Concordia“ unde urmează să servim masa de seară şi unde discuţiile se vor întinde până spre miezul nopţii.

Merită să amintesc aici o întâmplare frumoasă. Drumul de la Liège până la Amay l-am făcut cu cei doi reprentanţi din Franţa care ne-au invitat pe mine şi Victoria să mergem cu maşina lor, pentru că în microbuzul cu care se deplasau participanţii era mare înghesuială. La masa de seară am stat tot împreună şi aflând că ei sunt din Paris, am povestit şi eu un episod pe care l-am trăit la Librăria românească „Mioriţa“ din Paris, unde am fost martora unui incident destul de tensionat, cu ceva ani în urmă. Observ că unul dintre cei doi colegi devine atent apoi, zâmbind, îmi spune: „Eu eram cel care a intrat atunci în librărie“. Mă uit la el cu atenţie. Da… anii trecuseră … dar chipul lui venea de undeva din memorie. Un bărbat robust, cu barbă, cam măsliniu… Mi-a povestit apoi că era bun prieten cu librarul de la acea vreme şi chiar colaborator. Cunoştea bine starea de lucruri în care se afla atunci librăria românească şi asta m-a convins că tot ce spune este adevărat. Doamne, ce mică devine uneori lumea în care ne mişcăm! .

Restaurantul se află în imediata apropiere a Gării Liège – Guillemins. O gară nouă, dată în folosinţă în 2009, unică prin felul ei, spectaculoasă de-a dreptul atât în timpul zilei cât mai ales pe timpul nopţii. O construcţie realizată de arhitectul Santiago Calatrava, pe care am văzut-o de câteva ori pe internet şi nu-mi vine să cred că acum sunt în preajma ei. Este socotită o capodoperă urbană, cu o cupolă imensă din sticlă, ce dă sentimentul de obiectiv spaţial, o construcţie ce vine parcă spre noi din viitor, iar felul cum este luminată noaptea îi pune în evidenţă cele mai mici detalii. Rămâi de-a dreptul impresionat în faţa acestui adevărat spectacol de lumini, iar eu, fascinată de a mă afla pe negândite, aici, fac mulţime de fotografii, din toate unghiurile posibile.

Şi vine şi cea de-a treia zi a acestui eveniment – cu regret, ultima.

Astăzi după-masa avem programată o lectură publică la librăria „Livre aux trésor“ sub genericul „Fragments de poésie européenne.

Dimineaţa însă suntem liberi să vizităm oraşul după voia noastră. Eu şi Victoria trecem puţin prin partea nouă a oraşului, cu clădiri moderne şi străzi largi, apoi ne îndreptăm spre partea veche a aşezării ce se află parcă „agăţată“ pe o colină. Urcăm pe străzi înguste cu multe scări şi pavaj vechi, printre clădiri sobre, biserici şi catedrale cu patina timpului întipărită în ziduri, muzee. Aici ni se pare că aflăm adevăratul spiritul al vechiului oraş Liège.

Întâlnim oameni puţini, dar asta nu ne deranjează. Ba chiar ne dă sentimentul că suntem nişte intruşi într-un spaţiu de legendă. Desigur că şi aici aparatul de fotografiat întegistrează în memoria sa doldora de imagini… Toate pentru amintirile de mai târziu.

Când ora se apropie, coborâm iar în partea nouă a oraşului, luăm un taxi şi ajungem la hotel

Seara, la ora 17,30 suntem la librărie unde ne aşteaptă publicul şi începe lectura, reprezentanţii ţărilor participante la programul Europoems, citesc poezie în limba ţării de unde vin. Cei prezenţi ascultă cu atenţie şi suntem priviţi cu simpaţie, dar şi curiozitate. În final facem fotografii de grup, ne luăm adresele de mail unii de la alţii, ne luăm rămas bun şi nu ne rămâne decât să tragem cortina peste această frumoasă experienţă al cărui răsunet va rămâne pentru mult timp în inimile noastre.

O cină scurtă şi apoi ne-ndreptăm spre hotel, unde eu şi colega mea de cameră ne împărtăşim, până târziu în nopate impresiile despre ceea ce am trăit în aceste zile. Apoi, stingerea, căci mâine ne-aşteaptă drumul spre casă. Tot cu avionul.