Există nume ale literaturii din această parte de țară care au dobândit relevanță și în alte părți literare ale țării, ba chiar și dincolo de fruntariile sale lingvistice. Nume care își măsoară trecerea prin cultură – un drum parcurs mai mereu pe jos, astfel încât urmele pașilor să rămână întipărite – nu în anii, nu în cincinale, ci în jumătăți de veac. Un astfel de nume este cel al poetului Eugen Dorcescu, iar faptul că de destulă vreme încoace numele său nu mai este doar unul de autor, ci și de personaj principal al unor demersuri exegetice de ținută nu are cum și de ce să surprindă. Foarte recent, în acest răstimp al pandemiei care, iată, n-a reușit să pună în eclipsă preocuparea pentru cultura profundă, Editura Mirton din Timișoara a lansat, sub coordonarea criticului literar Mirela Ioana-Dorcescu, volumul ”Despre opera lui Eugen Dorcescu. Interviuri. Crestomație critică (2014-2020)”, apariția editorială fiind menită, în subsidiar, să marcheze împlinirea a 50 de ani de activitate literară a autorului analizat. Analiza propusă este, de altfel, una multidimensională, rezultată din convergerea unor abordări și perspective de receptare pe care le-au formulat, de-a lungul anilor recenți, creatori, critici și teoreticieni literari precum (în ordinea apariției) Cezarina Adamescu, Silvia Gabriela Almăjan, Veronica Balaj, Vasile Barbu, Luis Leon Barreto, Livius Petru Bercea, Elisabeta Bogățan, Iulian Boldea, Ioan Bude, Lucian Bureriu, Zenovie Cârlugea, Iulian Chivu, Marian C. Ciobanu, Radu Ciobanu, Anișoara V. Cîra, Petre Don, Luis Sanz Irles, Mircea Lăzărescu, Ticu Leontescu, Daniel Luca, Maria Cinta Montagut, C. Gonzales Montanez, Laurențiu Nistorescu, Maria Nițu, Marian Odangiu, Mariana Pâșlea, Ana Pop Sârbu, Ion Pop, Ionel Popescu, Florin C. Popovici, Adrian Dinu Rachieru, Ana Maria Radu, Alexandru Ruja, Miron Scorobete, Constantin Stancu, Theodor Talianu, Cristina Temu, Marius Terchilă, Horia Țâru, Cornel Ungureanu.