Dan Ravaru, un nume cu răsunet printre intelectuali. Un om deosebit de inteligent şi ,,pătimaş” când începea un lucru. Trebuia dus la bun sfârşit cu orice preţ. Un om în care vorba era vorbă şi cuvântul cuvânt. A fost un om prea mic pentru un suflet atât de mare. A respectat şi iubit până în cel din urmă ceas al vieţii pe cei care au făcut parte din familie, soţia sa, Cleopatra Ravaru, şi pe cei doi fii, Andrei și Cosmin. Familia, cultura, etnografia şi folclorul au fost piatra de temelie a culturii vasluiene pentru regretatul Dan Ravaru. A venit pe lume într-o zi de 3 aprilie 1941 la Bârlad, în vremuri foarte tulburi pentru România. Războiul îşi urma cursul firesc iar în martie 1944 familia Ravaru a fost silită să se refugieze la Bucureşti. Bombardamentul aviaţiei americane a fost amintirea care s-a imprimat în memoria viitorului publicist Dan Ravaru. A urmat refugierea în Teleorman ca apoi să se stabilească la Predeal. Predealul a fost poate factorul determinant în care profesorul Dan Ravaru a început studierea istoriei la modul conştient. Faptul că a învăţat să scrie şi să citească de la mama sa, Lucreţia Ravaru,  a fost poate declicul de a studia şi a se documenta din orice îi pica în mână. În special din operele lui Anton Pavlovici Cehov.

 Ajuns la vârsta adolescenţei, are ceva probleme de sănătate, ceea ce îl forţează să urmeze cursurile mai mult la fără frecvenţă. oferindu-i posibilitatea unui timp mai îndelungat pentru lectură. „Pentru mine, biblioteca “Stroe Belloescu” din Bârlad (pendulam între acei ani între Bârlad şi Predal), a fost o adevărată universitate. Mă simţeam în sala de lectură extraordinar de bine în special că aveam posibilitatea de a accesa cărţi interesante din perioada interbelică” spunea prof. Dan Ravaru. Trupele din armata rusă, proaspăt reîntoarse din Germania, trenurile pline cu moldoveni înfometaţi ca urmare a cruntei secete din 1946-1947 care mergeau spre vest în speranţa achiziţionării de alimente, l-au marcat.  Mai târziu a fost martor la trenurile cu zeci de mii de ţărani bănăţeni mutaţi forţaţi în Bărăgan. „A fost una dintre atrocităţile regimului comunist pe care foarte mulţi au dat-o uitării!” spunea prof. Dan Ravaru cu regret. A fost martor tăcut la perioada sângeroasă a perioadei comuniste 1950-1960 în care erau razii şi arestări pe motive politice. De multe ori se auzeau schimburi de focuri între miliţie şi grupările de partizani din apropierea Predealului, pe Dealul Foii şi Caraiman. A fost iarăşi martor tăcut la arestarea miilor de ţărani arestaţi din cauza colectivizării din anii ’50, duşi la muncă forţată la Canal Dunăre-Marea Neagră. „Intoxicaţia cu Ana Paucăr că ar fi mama noastră, iar V.I. Stalin că ar fi tatăl nostru care are grijă de noi o socoteam o mare minciună. Au fost vremuri cumplite pe care unii dintre istoricii actuali se străduiesc să le acopere atribuind acele vremuri perioadei Ceauşescu.”, spunea cu amărăciune regretatul Dan Ravaru.

La vârsta de 17 ani îşi începe activitatea publicistică la cenaclul din care făceau parte Octavian Stoica şi Cezar Ivănescu. La terminarea liceului s-a văzut la o răscruce de drumuri. Dorea să urmeze cursurile unei universităţi. Erau trei posibilităţi: filozofie, literatură, istorie. Filosofia nu a putut fi frecventată deoarece erau oarece piedici de ordin politic, aşa că a urmat Filologia în perioada ’60-’65. Astfel Dan Ravaru și-a păstrat afinitatea pentru carte. Mai mult chiar a avut o deschidere mai mare pentru cărţile scriitorilor europeni şi americani, alături de marile valori clasice.

În perioada facultăţii este atras iremediabil de etnologie ,ceea ce cuprinde folclorul, etnografia şi arta populară. Acest fapt a fost elementul determinant în care etnograful Dan Ravaru îşi începe cercetările pe teren, ce va fi călăuza dumnealui întreaga viaţă. Porneşte cu cercetări despre „Datini şi obiceiuri de pe Valea Tutovei“ (1980). Au urmat apoi „Folclor, etnografie, istorie locală“ (1998), „Cartea Puieştilor“ (1999), „Comuna Alexandru Vlahuţă“ (2000), „Folclor literar de pe Valea Tutovei“ (2001), „Cartea întâia a Racovei“ (2002), „Repere etnofoclorice și de istorie locală“ (2010), “Ștefan al II-lea și Vasluiul, capitală a Moldovei (1435-1442)” (2013), “Ștefan cel Mare și Vasluiul” (2013), “Elemente de identitate culturală comună în teritoriul Movila lui Burcel și Vaslui Nord” (2013), “Călători străini despre județul Vaslui” (2014), “Memorial umoristic” (2014), „Portul popular vasluian. Istorie și actualitate“ (2015), „Aspecte ale vălăretului din județul Vaslui“ (2015), “Jocuri de ieri pentru copiii de azi din județul Vaslui” (2016) și “Umor și spirit critic la cronicarii moldoveni” (2016) și „Repere etnofolclorice şi de istorie locală“ (2018). Aproape de apusul unei vieţi in care cercetarea a fost pusă pe prim plan să culmineze cu o frumoasă carte de istorie „nemăsluită”, cum îi plăcea să spună, cântecul de lebădă al marelui om de cultură bârlădean, Dan Ravaru.

A făcut timp de mai multe decenii cercetări diverse. Aceste cercetări le-a aşternut cu migală prin vorbe frumos meşteşugite pentru a ajunge uşor la sufletul oamenilor iubitori de cultură. Un căutător neobosit de tradiţii şi folclor, un om deosebit interesat de cultura noastră populară, un întemeietor de tradiţii nemuritoare transpuse în paginile cărţilor sale. Căutător neobosit de tradiţii culturale ştiute, mai puţin ştiute şi de care, noi ca vasluieni neaoşi, poate că nu aveam habar. Cărţile care au văzut lumina tiparului si evenimentele care s-au derulat vor rămâne permanent în sufletele vasluiene alături de imaginea autorului, aducând tradiţiile şi folclorul în sufletul românilor nu numai din ţinutul Vasluiului.

La prima vedere nu se remarca cu nimic. Un om blând la care doreai să ajungi, cu principii şi o educaţie aleasă, cu o voce lină, rostind cuvintele fără grabă, explicit, făcând uşor legătura între diverse subiecte potrivit discuţiei iniţiale. Dispus întotdeauna la polemici, explicaţii si prelegeri pe varii subiecte, care putea porni aproape de la nimic, extrapolate mai apoi pe toate planurile ştiinţei, credinţei, folclorului, istoriei sau tradiţiilor populare În aceste discuţii se putea găsi oricând o vorbă bună, un sfat folositor şi chiar o lămurire unde nu puteam înţelege sau nu eram edificaţi. O adevărată enciclopedie a tradiţiilor şi folclorului românesc. Numeroasele creaţii legate de folclor şi tradiţii populare transpuse în zeci de cărţi în care sunt dezvăluite fapte mitice petrecute în lumea satului românesc.

A profesat la liceele din Puieşti şi Negreşti, iar mai apoi ca etnograf, timp de aproape patruzeci de ani, la Centrului Judeţean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiţionale Vaslui, , până în 2018.

 În aceşti ani Dan Ravaru până la pensionare (2018), a fost dedicat trup şi suflet activităţii sale. Mare iubitor de oameni şi bun culegător de folclor a bătut uliţele prăfuite umblate de tălpile ţăranilor români  culegând şi făcând cunoscut folclorul, etnografia, arta populară şi tradiţiile strămoşeşti îndrăgite şi foarte preţuite de către ţărani.  Munca de cercetător a continuat şi după ieşirea la pensie prin participarea la activităţi culturale desfăşurate în judeţul Vaslui. Activitatea de cercetare, „cântecul de lebădă” a fost cu publicarea volumului „O carte a marii uniri”, apărută în 2019, cu sprijinul Consiliului Judeţean Vaslui şi al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vaslui şi al soţiei Cleopatra Ravaru, al celor doi copii, Andrei şi Cosmin. Este o capodoperă ce uneşte mai multe publicaţii începute cu „De Sântămăria Mare/S-a stârnit mobilizare”, care a văzut lumina tiparului la Iaşi în 2016. Au urmat “Urcă trenul spre Ardeal/Încărcat cu militari”, Iaşi, 2016, “Pe-aici nu se trece/Aşa-i al nost’ consemn”, Iaşi, 2018, “Revenirea Basarabiei la vatră străbună”, Iaşi, 2018, “Revenirea Bucovinei la România”, Iaşi, 2018. Ultima publicaţie „Revenirea Bucovinei la România” în 2018 a fost unită cu „Alba Iulia, Budapesta, Trianon” în 2019, în ultima capodoperă a publicistului Dan Ravaru.

Un lucru este cert: profesorul, publicistul, etnograful şi folcloristul Dan Ravaru a fost şi va rămâne un reper al activităţilor culturale ce s-au desfăşurat în comunele judeţului Vaslui. Dan Ravaru s-a remarcat prin discursurile elevat susţinute în calitate de moderator la numeroasele simpozioane desfăşurate şi dedicate personalităţilor locale si istoriei. S-a stins din viaţă într-o zi de luni, pe 28 septembrie 2020. Vom păstra vie imaginea în memoria noastră acestui om de cultură, profesorul, etnologul şi folcloristul, Dan Ravaru.