Ion Șerban Drincea: Culegător de lumină

Ion Șerban Drincea: Culegător de lumină

DEMONSTRAȚIE

Eram într-un grup de prieteni

i-am întrebat de mai multe ori

dacă m-au văzut zburând

au fixat privirile spre mine

ridicând din umeri

și am zburat

lăsând în urma  mea

umbra umbra umbra

O PASĂRE

S-a oprit o pasăre pe creangă

împovărată de zboruri

și ascult rădăcinile copacului

cum vorbesc cu oasele morților 

privesc pasărea dar nu-i aud cântecul 

ce mișcă doar ramurile

ca  un dans mistic

s-a uscat copacul acela

a rămas doar pasărea

cu ciocul înfipt în cer

iar în loc de aripi are numai ochi

privind spre rădăcinile copacului

ÎMPREUNĂ

Lumina adunată în priviri

mă sprijină de razele soarelui

rugându-l  să îmi fie prieten

să mergem împreună

pe întinsul cerului

alungând întunericul

de la poarta gândurilor

răstignite în amintiri

SEMNE DIVINE

Am simțit un zgomot

un zgomot ciudat

care îmi cutreiera trupul

mi-am făcut cruce

mai mare ca de obicei

de la frunte până la buric

am așteptat ceva

ceva ca un răspuns

nu am auzit nimic

dar m-am simțit mai ușor

picioarele nu mai erau grele

ochii sfredeleau zarea

mâinile nu mai scârțâiau

inima se auzea cântând

sângele juca în vene

ducând prin tălpi spre tâmple

urmele anilor

din țărâna pământului

dospită în coruri de gânduri

ce întâmplare  ciudată 

ce întâmplare

pe umeri îmi crescuseră  aripi 

încercând să mă ridice spre cer

DOAR SEMNE

Din unele prietenii

au rămas doar schelete

acoperite cu cenușă

ce poartă amintirile 

dintr-o parte în alta

pe drumul nelimitat

al clepsidrei

CULEGĂTOR DE LUMINĂ

Culeg bulgări de lumină

și întunericul mă ceartă

că îi orbesc  retina

nu pot să-mi privesc pașii

fără pecetea umbrelor

m-am rugat la soare

să îmi  trimită raze

peste trupul meu

chiar când nopțile ard în stele adunate în ochii cerului