UN ADEVĂR

Am văzut o lumină puternică

dincolo de soare

cerul stătea în genunchi

și se ruga se ruga se ruga

cu ochii spre pământ

DORINȚĂ

Vrem lumină în sânge

dar el curge cu obstacole

întunericul abia așteaptă

să ne știrbească drumurile

dacă le ocolești ele se înmulțesc

adună grohotișuri în pași

râd când le înfruntăm

așteptându-ne după colțul intersecțiilor

găsim lumina chemării după glasul păsărilor

în simfonii tumultoase

ne bucurăm ca animalele

când își astâmpără setea

oprite la capătul deșertului

ne facem cruce și pornim mai departe

NELINIȘTI

Încercând să deslușești gândurile

intri pe drumul dilemei

ce este adevărat și ce nu este

apoi apelezi la amintiri

să înțelegi de unde vin

ajungi la intersecția cuvintelor

și aștepți aștepțiaștepți

stai în câmpul gândurilor

cu vuietul altor drumuri

alegi calea trasă la sorți

și nu te mai uiți înapoi

mergi mergi și la capăt

un mare sens giratoriu

îți așteaptă pașii

INTUIȚIE

Cred că universul

este o amplă expoziție

cu intrare liberă

unde gândurile oamenilor

sunt încrustate în imagini

dincolo de teritoriul cerului

să deschidem ferestrele universului

cu lumina privirilor

de a le desluși înțelesurile

PRIVIND CERUL

Când luna nu mai este pe cer

stelele se întristează

lăcrimându-și razele

dincolo de poarta universului

în împărăția libertății

doar luceafărul se rotește

în mesaje luminoase

anunțând odihna lunii