Stăm, încă, sub semnul întrebării

Stăm, încă, sub semnul întrebării

Anul care abia a trecut este, deopotrivă, plin de succese și plin de necazuri.  M-au bucurat premiile Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România. Sunt deosebit de importante fiindcă atrag atenția asupra unor autori cu care, în aceste vremuri stăpânite de pandemie, nu ne-am prea întâlnit. Premiile pentru poezie au fost atribuite lui Borco Ilin și Govan Mrakic,  doi autori sârbi care scriu și în limba română, la proză – Paul Eugen Banciu și Radu Pavel Gheo, la  critică literară este vorba de o carte nemaipomenită a lui Alexandru Ruja și o alta, excepțională, a lui Radu Cernătescu, autor reșițean. Premiile speciale ne atrag atenția asupra unor clasici  pe care îi avem, asupra unor scriitori importanți pentru cultura română, poate pentru cultura europeană, fiind vorba de volumele de poezie în limba franceză ale lui Șerban Foarță, Jurnalele lui Eugen Dorcescu și masivele, importantele volume de dramaturgie ale lui Ion Jurca Rovina.

Premiile ne-au atras atenția asupra unor scriitori importanți, dar și asupra unor cărți foarte importante. De pildă, sinteza lui Alexandru Ruja este o carte fundamentală despre Cercul Literar de la Sibiu, o secțiune foarte importantă în cultura română. Paul Eugen Banciu este un scriitor care are, deja, în urma lui, douăzeci de romane, unele premiate de către Uniunea Scriitorilor din România, altele de către Academie. Premii de succes ale unor scriitori importanți pentru viața literară din Timișoara, din Banat, din România. Succesul extraordinar mi se pare legat de cărțile lui Mircea Mihăieș, care împământenesc un autor fundamental al secolului XX, James Joyce. Un scriitor despre care Mircea Mihăieș a publicat trei volume ample, o investigație, o cercetare de literatură comparată, cum nu prea mai avem în România în ultimii ani. Sunt sute și sute de pagini, începând cu Ulise, romanul reper al lui James Joyce,  carte pe care istoria literaturii o protejează, fiind una din operele dificile pentru cititorul obișnuit. James Joyce, spunea unul dintre exegeții lui, este un  scriitor pentru scriitori. Mircea Mihăieș prin cărțile lui arată că James Joyce  nu-i doar un scriitor pentru scriitori, ci unul fundamental pentru cultura europeană, pentru cultura fiecăruia dintre noi.

Sunt în așteptarea masivelor antologii ale Adrianei Babeți, sunt în așteptarea unui șir de cărți ale lui Robert Șerban. El a trecut de la poezie la proză, de la literatura analitică la reportaj și interviu. Robert Șerban este, în momentul de față, prin prezența în viața publică, cel mai viu scriitor, cel mai dinamic autor  din viața literară timișoreană.

Despre  2022. Dacă încep anul acesta cu vorbe bune, aș începe  cu cărțile  pe care le tipărește, una după alta, Editura Brumar din Timișoara. Amintesc o ediție, a doua, a Anișoarei Odeanu,  Acele lucruri mari, roman, una dintre cele mai frumoase cărți despre Banat, dar și eseurile lui Marian Odangiu, eseurile lui Lucian Ionică.  În fine, mă bucur că mi-a apărut , chiar la începutul anului, o carte –  Dialoguri, pagini de jurnal – și sunt în așteptarea, la Editura Academiei, a primelor două volume din Geografia literară a României.

2022 sper că va fi un an mai bun. Are un început incert, fiindcă a trebuit să suspendăm  întâlnirile de vineri de la filiala scriitorilor. Nu știu cât le vom ține suspendate, nu știu cum vom mai putea  lansa cărțile, nu prea avem cum să atragem atenția asupra volumelor noastre. Lansările, întâlnirile la librării, de la filiala scriitorilor erau și formule  de promovare. Stăm, încă, sub semnul întrebării.

(a consemnat Dumitru Oprișor)