Alexandru Sumski pe drumul spre muzică presărat de stele (2)

Alexandru Sumski pe drumul spre muzică presărat de stele (2)

Secondo

            Colegul de clasă de la un moment dat al maestrului, inginerul Mircea Miloia îmi oferă numărul de telefon al domnului Șumski de acasă, din Germania. Îl sun, își mai aduce aminte de mine, e binevoitor. Da, să-i trimit interviul, iar dacă mai are ceva de adăugat o va face cu plăcere. Mă conformez, mă sună, ce ar mai fi de spus? Aici e cam tot. Nu înțeleg prea bine treaba cu  anii dumnealui de elev la Loga… Îi trimit 17 întrebări, nu știu de ce atâtea, simțeam nevoia de mai mult. Dumnealui îmi răspunde, la 8 august, dens, la obiect. Reproduc și acest dialog, pentru completare și mai bună înțelegere a elevului Șumski Alexandru.

Stimate domnule Bogdan,


Rândurile de față vi le trimit cu întârziere, ca și răspunsul meu la cele 17 întrebări.

Deși mi-am încheiat activitatea concertistică acum câțiva ani cu concertele la Winhuk, Yaoundé  și Veneția, mi-au rămas multe obligații ca muzicolog și editor.

Înainte de toate aș dori să clarific un punct important din biografia mea, legat de schimbările radicale în sistemul pedagogic românesc de după râzboi: din 1945 până în 1948 existau în paralel două licee: Liceul clasic de 4 ani cum era Loga și Gimnasiul Unic de 3 ani, cu un program de învățământ redus și modificat. În 1948 cele două școli medii au fost contopite și elevii au format împreună clasa a VIII-a a școlii medii de 10 ani. În condițiile date, eu, ca logan de școală veche, am devenit coleg cu elevi care nu făcuserâ franceză, latină și alte materii pe care noi la Loga le făcuserăm intensiv în stilul „liceului vechi”.

Concluzia: eu n-am fost logan cu adevărat decât patru ani,  în cursul inferior, din 1944 până în 1947. În acest sens încerc să răspund la cele 17 întrebări.

Între ce ani ați urmat cursurile liceului Loga și de ce ați optat pentru această școală?

  •  1944-1947. Din 1947 până în 1950 am fost, ca toți foștii logani, elev al Liceului de Băieți Nr.1, Timișoara. În 1950 am fost admis ca student al Consevatorului din București și am făcut anii următori și bacalaureatul „particular”.
  •  În fapt, a fi elev la Loga v-a creat un anume sentiment de mândrie, de apartenență la o entitate deosebită?
  •  Cât timp am fost logan eram, ca toți colegii mei mândru de titlul de „elev al unui liceu renumit”.
  •  Ce aură avea liceul în oraș în acei ani?
  •  Nu știu, pur și simplu o avea.
  •  Se spune că Loga a fost dintotdeauna o școală care a pregătit elite. Este adevărat și dacă da, cum?
  •  Este clar: loganii erau instruiți de personalități ca George Călinescu, Camil Petrescu și mulți alții. (n.n. Din păcate Camil Petrescu nu a fost dascăl la Loga)
  •  Ce însemnătate au avut anii de școală, de la această școală, în formarea destinului dumneavoastră? Se simțea o anume deschidere culturală, științifică ori ordinea era mai degrabă severă, închisă?
  •  Preocuparea mea centrală era în anii aceia pianul. Atmosfera deschisă pentru cultură de la Loga și impulsurile încurajatoare au fost însă determinante în formarea mea ca muzician. 
  •  Care erau materiile preferate și de ce?
  •  Limba română, franceza, italiana, latina.
  •  Care erau dascălii pe care îi apreciați și de ce?
  •  Pe profesorul Mihalache (l. română), l-am „trăit” ca orator impresionant cu ocazia zilei de naștere a lui Eminescu. În acea dimineață îl rugaserăm să ne vorbească despre marele poet în ora de română. Prelegerea lui ne-a fascinat profund. Mihalache a devenit mai târziu profesor universitar;  

René Brasey, francez timișorean, ne-a învățat să iubim cuvintele, conjugările și declinările și subtilul humor al limbii lui Voltaire;

Părintele Onciulescu, care ne-a fost patru ani dirigente și profesor de religie, ne-a îndrumat cu  înțelegere și bunătate în multe discuții, unele individuale, în intenția de a găsi soluții chiar și în situații foarte complicate.

  •  Care dintre ei v-au înrâurit destinul?
  •  Cei trei de mai sus.
  •  Cum de ați hotărât să urmați studiile specialității dumneavoastră?
  •  Ca urmare a progreselor făcute în interpretarea repertoriului pianistic.
  •  Ce materii nu vă erau apropiate? De ce?
  •  Limba română și limbile străine. Interesul pentru etimologie și pentru pronunția specifică a diverselor limbi, comparația fonetică.
  •  Aveați dascăli care vă erau antipatici?
  •  După reforma din 1948, profesorii de rusă și cei de științe sociale
  •  Colegii? Sunt anii marilor prietenii, se spune. Ați rămas prieten cu vreunul dintre colegii de clasă? Cu cine și de ce?
  •  Cu cei mai mulți colegi de clasă, unii dintre ei, ca de examplu Ghiță Enovan, Timotei Ciobanu, Gheorghe Cavaropol, foarte buni amici, nu mai trăiesc de mult. Astăzi au mai rămas Gheorghe Mindescu, Silviu Țârnea și Mircea Miloia în Timișoara și Dinu Selegianu în apropiere de Innsbruck. Cu ei telefonez deseori.
  •  Șotii? Întâmplări cu haz ori fără din viața de școală…
  •  Povestea cu vaca, descrisă în interviul din 2007
  •  Citeați mult atunci? Care erau autorii preferați?
  •  După război citeam multă literatură franceză – Anatol France, Jules Verne, Emile Zola. Dintre scriitorii britanici îl iubeam pe Cronin.
  •  Ce ați sfătui elevii de azi să facă pentru a se realiza în viață?
  •  Vorba lui Lenin: „Învățați, învățați, învățați”.
  •  În acest an liceul sărbătorește centenarul existenței sale. Cu ce gânduri primiți în suflet acest eveniment?

– Dorința mea este să vin la Timișoara, să mă plimb prin parcul vis-a-vis de Iiceul copilăriei și tinereții mele, pe malul Begheiului, în lungul Parcului Rozelor, pe cărarea care duce peste pod (pe vremea mea de lemn) spre Elisabetin, să pășesc prin poarta liceului până la etajul 2, unde se afla clasa noastră până în a IV-a, pe vremea când eu fusesem  logan autentic. Și să mă rog bunului Dumnezeu să-i odihnească pe toți ce s-au străduit ca Liceul  Constantin Diaconovici Loga  să devină o instituție renumită a culturii bănățene.