AM ȘTIUT

Ceea ce are importanță
poartă uneori nume imposibile.
Desigur, îți vei aminti terasa
de unde ai contemplat moartea
și râsul ei imperturbabil.
O inimă suspendată în timp.
Un salcâm mistuit de o memorie infidelă.
Pierdut printre înserări emancipate
care invocau vidul, brațele albastre ale plăcerii.
Am știut că ne vom întoarce
în aceste vulnerabilități calculate,
savurând supa acră a întâmplării.
Am știut că poezia va fi a tuturor
și noi vom rămâne singuri.

ZIUA ACEASTA

Niciodată
pe străzi apatice sau în hoteluri de mâna a treia.
Ploile au învins, vor învinge.
Un corp negru, o halucinație
în mâinile abisului.
Am vizitat spitale, am văzut ochii
păianjenului nemilos.
O geometrie stranie a sălilor
în care nu se aude țipătul.
Pune palma pe inima străinului și taci.
Ziua aceasta e o victorie
a ființelor inocente.

O ALTĂ VIAȚĂ

Vorbim mai rar, pauzele vin în plină iarnă,
se așează cu fața în jos, dar nimeni nu amanetează
nimic. Vom fi pe dealuri, chiar în timpul gri
care acoperă banchizele și le conferă
o solemnitate capricioasă. Suntem caraghioși
fiindcă suportăm mesajele confuze, gloriile
acestor pendule sofisticate. Se-nțelege că totul
poate fi o anticipare grosolană, un glonț
în arhitectura meschină a dimineții.
Ne-am abătut din drum, o divagație în
noaptea celor care depun armele cu ușurință.
Aici, departe, s-ar putea să fie o altă viață.