A NINS

A nins peste lacrimile ploii

a nins peste verde

a nins peste merele neculese

uitate pe ramuri

a nins peste iubiri neașteptate

a nins peste mine

cu drumuri în căutarea chemărilor

pierdute în nesfârșit

a nins peste flacăra mea

cu lumină nestinsă în alte ninsori

care vor veni cândva

sau nu vor mai veni

ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT

Pământul îmi umblă picioarele

le obosește pe meridiane

pictate cu țărâna lui

cerul îmi crește aripi pe mâini

cu stele sculptate pe degete

fiecare mă vrea

dialoghează la poarta soarelui

întrebându-se al cui sunt

DESTĂINUIRE

Vă destăinui un secret

trebuie să se știe

sunt flori anume

ce vorbesc șoptit cu pământul

dacă nu mă credeți

priviți ghioceii în taină

întrebați-i în șoaptă

de ce sunt aplecați

spre fruntea pământului

ÎNTÂMPLARE

Dorul arde în flăcări

din rădăcina fulgerului

când gândul s-a lovit cu timpul

de fruntea amintirilor

de la intersecția iubirii

am auzit voci încrucișate

curgeau în ploi de lumină

m-am oprit sub streașina cerului

și priveam chipuri știute

cum culegeau în priviri depărtările

MEREU DRUMURI

Uneori bucuriile mă apasă

îmi sapă izvoare în ochi

pentru îngerii însetați

privesc izvoarele în urme

mă opresc la răscruci de drumuri

imit zborul păsărilor desenat în mâini

obosite în căutarea sensurilor

 din bucuria miruită cu iubire

BUCURII

Copilul acela cu gânduri de minuni

acum împletește vorbe în fulgere

dslușindu-le neînțelesurile

adunate în buchet de iubiri

cu zboruri înalte rotite

din aripi de îngeri

peste curtea imperială a nașterii

paznicii luminii au dezlegat toate drumurile

cu sensul din goana soarelui

strecurându-le în culorile curcubeului

proiectate pe cerul timpului