Nani, Nani.

stiu cât nu m-ai vrut! știu că ai înghițit otravă pentru a scăpa de mine. că ai împins șifoniere și te-ai răstignit pe cruci, în cimitire, cu alți bărbați decât tata. că ai țipat la mine și cuvinte grele mi-ai spus. și când, în sfârșit a venit momentul, m-am răzbunat. am urcat în tine și nu am mai coborât. voiam să te taie, să te înjunghie cum m-ai înjunghiat tu pe mine, cum m-ai tăiat din lista copiilor tăi. și te-au tăiat, în cruce te-au tăiat, spre amintirea împreunărilor tale grotești. și sânge a curs, sânge negru închegat, și cunoștința ți-ai pierdut, si aproape moartă ai fost până am zis să te salvez eu.

ȘI AM ȚIPAT. am plâns pentru tine, am plâns pentru mine. ochii tăi, albi sub pleoape, s-au deschis. eu ți-am zâmbit, tu ți-ai întors capul:

– nu vreau s-o văd, ai spus, nu-mi trebuie!

și am amuțit atunci. m-am întors în mine ca în tine când îmi era atât de rău. și atât de rău mi-a fost încât am mai pâlpâit puțin, apoi aproape m-am stins. m-au răsucit și m-au lovit pe spate și mi-au băgat degetul pe gât, și cu capul în jos m-au pus. și ei, Doamne? nu știam eu deloc ce înseamnă binele făcut. și atunci am vrut să mor și am murit.

– luați-o de aici, încet! să nu o vadă mama, că mult greu trebuie să îi fie…

tu ai tăcut o secundă. și m-am încordat, și parcă mă gândeam să mă întorc…

– hă, hă, hă! lăsați domn’ doctor! ce bine că muri, că n-o voiam…

Îngerul meu cu cădere abisala a fâlfâit

Eu am murit la loc

…

Nani, Nani, puiul mamii

în brațele

Lui Dumnezeu

Geneza

stau în cameră stau goală și-mi prind sfârcul sânului

între dinții tăi murdari

ieri ai ieșit de la bulău și pari un animal bizar

cu botul în erecție mă privești în timp ce pocnești genunchii de cimentul

de la poartă

acolo vrei să te uiți fix la intrarea în femeie

din botul bizar țâșnește o arteziană de spermă echivocă și atunci nu tresar

dar vidul mă strânge

mă sufocă vidul ăsta vine plin de muguri spre mine

eu îi pun pe un copac unde o evă s-a călugărit călărindu-l până a curs sânge dintre picioarele albe

și au dansat și au băut

lichide amniotice

tu ai rămas tot cu capul plin mare imens ca un sutien al unei obezități absurde

ești bun în pat

bolnav în pat

și bați cu pumnii în ciobul lacrimii de pe fesele mele cambrate spre tine

băi

eu sunt înăuntrul în care tu trebuiai să mă dori

doar că la bulău

ți-ai omorât toți feții