Într-o lume cu prea mulți semidocții în funcții de conducere, nu am prea multe pretenții. Și totuși, evocările cu ocazia aniversării a 150 de ani de la nașterea marelui inventator, patriot, român și european Traian Vuia, au depășit toate „așteptările”. În ciuda faptului că Vuia este cel mai mediatizat bănățean – de-a lungul anilor s-au scris zeci de cărți și sute de studii și articole, despre viața și activitatea sa, s-au organizat numeroase expoziții, conferințe și simpozioane, câte o stradă din 13 municipii și orașe și 11 licee îi poartă numele etc. – s-au postat incredibile enormități legate de numele său, tatăl fiind preotul Simeon Popescu, școala primară, plecarea la Paris etc. Dar cea mai mare aberație este cea legată de celebra zicere: „Mă duc departe, la Paris, dar lasă, mamă, să nu-ţi pară rău; că am să viu de acolo în zbor sau n-am să mai vin niciodată acasă”. Fals, fără sursă documentară și penibil, pentru că Vuia a plecat la Paris în 27 iunie 1902, iar mama sa (Ana Vuia) a murit în 3 decembrie 1896. Nici nu ar fi putut rosti o asemenea frază modestul bănățean, cel care în repetate rânduri îi cerea biografului Gheorghe Lipovan să scrie numai despre începuturile aviației și nu despre viața sa, iar într-o scrisoare trimisă în 7 iunie 1943 îi cerea imperativ să renunțe la orice apreciere biografică: „Lăsaţi orice preamărire a mea. Să nu uitaţi, că toţi care au aflat ceva în diferitele domenii ale progresului tehnic, nu au nici un merit. Dumnezeu le-a dat mintea, nu ei au făcut-o…Când omul descoperă ceva, nu este permis să aibă un motiv de orgoliu, ci de smerenie.”

Din păcate, zeci de articole publicate cu ocazia aniversării a 150 de ani de la nașterea lui Vuia pe site-urile unor publicații sau instituții cu pretenții ignoră adevărul istoric.