Pictură bănățeană din sec. 18 până în sec. 20

O carte eveniment. Cele o sută nouăzeci și cinci de reproduceri color și alb-negru reprezintă spectaculoase borne ale drumului picturii bănățene prin timp, comentariile însoțitoare oferind informații despre fiecare artist selectat, cât și despre opera acestuia, cu precizări importante asupra destinului unora dintre lucrări.

Începuturile artelor plastice din regiunea noastră au cunoscut puternice influențe bizantine și de la muntele Athos, dar numeroasele înfruntări armate, cât și ocupația turcească au distrus un patrimoniu deosebit. ,,Cele mai vechi monumente de artă păstrate sunt mănăstirile Săraca, Zlatița și Partoș, unde se regăsesc fragmente de frescă din secolele XVI și XVII.” În 1730, fresca de la Săraca a fost renovată ,,de pictorul Andrei, de fiul acestuia, Andrei, și de calfele Iovan și Kiriak”, dar cel mai interesant izvod este de la 1734, fiind un caiet cu modele pentru biserici de 48 de pagini cu formatul 17 x 21, ce a aparținut lui Stan Zugravul, cel mai vechi document de acest fel din țara noastră.

Treptat, arta plastică bănățeană a cunoscut două direcții distincte, pe care autoarea le precizează foarte clar: ,,Stânjenite în evoluția lor de lipsa posibilităților propice de desfășurare și a unor instituții de artă adecvate, arta unei mari părți a populației localnice s-a mărginit la domeniul rural, sate și mănăstiri, și rămâne pe mai departe dependentă de biserica ortodoxă. Dimpotrivă, arta claselor superioare  s-a concentrat în orașe și a urmat direcțiile de stil ale metropolelor de artă străine.” Dimitrie Turcu, ,,primul pictor laic român din această parte de țară” ilustrează foarte bine, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cele două drumuri. În această privință, doamna Annemarie Podlipny-Hehn pune față în față, în mod simbolic, două tablouri ale acestuia: ,,Gambrinus” și ,,Portret de protopop”. De notat că, la 1853, el își semna lucrările ca ,,desinator” sau ,,pictor academician”, despărțirea de ,,zugravi” sau ,,moaleri” fiind definitivă.

Comentariile de istoria artei sunt foarte interesante și utile, punând accentele potrivite într-o ,,pastă” mereu dinamică. Altfel, cine ar mai  ști că  rectorul Academiei de Arte din Viena, Michael Angelo Unterberger, a pictat tabloul central pentru altarul Domului romano-catolic din Timișoara sau că  un inovator în pictura bănățeană din secolul al XIX-lea a fost Constantin Daniel, născut la Lugoj în 1798. Supranumit ,,Tizian al picturii sârbești”, este ,,considerat al lor atât de către sârbi cât și de către români, maghiari și germani, cultura bănățeană neputând fi imaginată fără el.” Aceste lecții model scrise în germană au un ajutor prețios în competența doamnei Marlen Heckmann-Negrescu pentru versiunea în limba română. Este un album care demonstrează că traumele istoriei caută mereu apropierea vindecătoare a artei.

* Annemarie Podlipny-Hehn, Banater Malerei – Pictură bănățeană din sec. 18 până în sec. 20, traducere de Marlen Heckmann-Negrescu, Editura Cosmopolitan Art, Timișoara