Acoperind un evantai larg de preocupări (prozator, publicist, istoric literar, traducător), Maria Pongrácz-Popescu, fostă sportivă de performanță (gimnastică), a trezit, odată cu venirea în Timișoara (1965), un deosebit interes printre veteranii literați ai urbei. A fost lungă vreme, înconjurată de „aristocrația literară”, om-liant al filialei timișorene a Uniunii Scriitorilor (ca adjunct), și-a dat doctoratul în...
Cu câteva săptămâni în urmă ne-a părăsit un om rarisim, de o mare delicatețe sufletească, un vechi și statornic colaborator al revistei. Retras într-o singurătate rodnică, dl. Radu Ciobanu ne-a oferit cu generozitate, vreme de două decenii și mai bine, slujind, dincolo de preocupările prozastice, cronistica, texte de cert rafinament analitic, oneste, penetrante și empatice....
Hermeneut de forță, dascăl iubit și, mai nou, prozator de rafinament stilistic, impunând prin acuratețea scriiturii, Mirela-Ioana Dorcescu reprezintă cu fală școala lingvistică timișoreană, fiind – în ochii profesorului G.I. Tohăneanu – un „filolog politeist”. Altfel spus, dincolo de stricta specializare (lingvistică, pragmatică, semiotică), orizontul ei cultural se deschide generos interdisciplinarității, intersectând literatura și istoria,...
Ivit într-o „casă văduvă şi tristă / De la margine de Prut”, cântând „crinii latiniei”, Grigore Vieru a devenit, se ştie, figura tutelară a Basarabiei. Versurile sale, de un teribil impact, riscau chiar anonimizarea, intrând în circuitul folcloric. Ce şi-ar putea dori mai mult un poet? Sunt stihuri antologice, vădind o suferitoare dualitate: pe de...
Vâlcean, dar cu „Oltenia de jar” în suflet, timișorean mai nou, poetul Gheorghe Florescu ne oferă acum, în tălmăcirea lui Ivo Muncian, un volum bilingv, botezat Ecouri. El inventase acest „tipar” poeticesc încă din 2002, strict de uz personal, fără a se sinchisi de „canonul stilistic” al haiku-ului, luat cu asalt de mulți nechemați. De...
Sentimental în viață și în scris, Ion Arieșanu (1930-2019) debutase cu proză scurtă în Făclia Ardealului (1951) și, editorial, cu Anii adolescenței (1962), deși titlul inițial (dorit) ar fi fost Adio, adolescență. Un mare însingurat, râvnind „prietenia fierbinte”, prozatorul era convins că „averea cea mai valoroasă a unui om sunt sentimentele sale”. Inevitabil, proza sa...
Cu ceva vreme în urmă, ne-a părăsit, trecut prin grele încercări, și Paul Eugen Banciu, nume important printre prozatorii promoției ’70. El, cu o vizibilă bucurie a scrisului, vădind o irepresibilă vitalitate creatoare, a erupt romanesc, paradoxal, într-un moment fast al prozei scurte. Paul Eugen Banciu (n. 1943, Botoșani), avea în spate o îndelungă experienţă...
Cu un impozant roman, de o „deconcertantă sinceritate”, cum, imediat, s-a remarcat, livrat sub eticheta de best-seller (Eu nu ascult de nimeni!, Editura Pastel, 2013), revenea, pe piaţa literară, braşoveanca Elena-Maria Cernăianu. Acest nou titlu, un roman-jurnal, de fapt, încărcat, copleşitor, cu substanţă autobiografică, urma – după o lungă pauză – celor trei volume de...
Prin anii ’70, Ion Jurca Rovina încredințase editurii Eminescu un volum de poeme, botezat Tânguirea iconarilor, fixând în pagină o anume stare de om revoltat, denunțând – pe fundalul jelaniei – „bâlciul sonor”, pustiirea („duhnind a zbor și-a prăbușire”). Manuscrisul, firește, i-a fost restituit, cu observații cenzoriale, sfătuit să-și cumințească abisalitatea. Volumul va apare abia...
Lungă vreme, între 10 aprilie și 28 iulie a.c., la Muzeul Național de Artă (Galeria Ioachim Miloia), timișorenii s-au bucurat de o retrospectivă Virginia Baz Baroiu sub genericul Cerul, pământul și cuvântul. Celebra și longeviva pictoriță, născută la Cernăuți (la 25 ianuarie 1932), timișoreancă din 1958, debutase ca acuarelistă în 1957, construindu-și, în timp, un...