Dintr-un colț de răsărit, de după o cușmă de munte, se ivește, plutind cătinel, o umbră de norușor aproape ireal de pufos, iar ochii lui Robert rămân agățați de conturul acela, care, în mișcarea lui lină, ia formă de înger. Ajunge deasupra coșului de la odaia unde se afla lăuza și nou născuta. Se oprește....
Fragment din romanul Noaptea îngerilor În rândul ofițerilor se împrăștiase la fel ca puful de păpădie primăvara un zvon nemaiauzit. Comandantul lor, ducele de Făgăraș și Almaș, precum și prinț al Țării Valahiei, înaintea căruia nu mișca în front nici frunza-n pom, făcea tot felul de lucruri nefăcute. Nu îndrăzneau să caște gura prea tare,...
-Eram o copilă. Nu împlinisem încă douăzeci şi trei de ani, când mama mea s-a îmbolnăvit. Mai târziu am aflat că şi-a observat întăritura de la sânul drept, într-o zi, la duş. Până atunci n-o băgase de seamă, fiindcă ea era mereu pe grabă. Întotdeauna avea prea mult de lucru. Întotdeauna altceva în cap, ceva...
– Doamne, de ce se uită visurile? -Pentru că sunt visuri. Pentru că sunt prea urâte sau prea frumoase. -Şi nu e îngăduit să fie prea frumoase? -Nu e îngăduit, dacă prin bunăvoie se dau uitării celei fără de întoarcere. -Atunci de ce visăm?! Poate pentru că doar atunci suntem noi înşine, descătuşaţi de legile...
Câteodată mintea omului o ia bine pe arătură, când sufletul e copleşit de o sarsana prea mare pentru puterile lui. Aşa că, iat-o pe Cora întoarsă în timp, revăzându-se stând rigidă pe un fotoliu desfundat, acoperit de o velinţă palidă de boala senectutei. Ghicitoarea zâmbea, căci o mâţă a mieunat prelung şi i-a sărit Corei...
(fragment de roman) O rază de lumină se strecoară, hoaţă, printr-o fantă scăpată între două lamele ale jaluzelei. Se răsfaţă lasciv, direct pe pielea goală şi bronzată a bărbatului cu trupul bine clădit, lucrat, evident, în săli de forţă dintre cele de fiţe, cu preţuri care sar peste orice limită a bunului simţ. Să tot...