Îmi sună poștașul îndelung la ușă să-mi povestească noutățile din cartier, nescrise ca și scrisorile de amor din ziua răsărită cu noaptea în cap. S-au limpezit apele pe râu, îmi spune, și s-au schimbat destinele, pentru două zodii se deschid porțile norocului căci apele tăcute au prins glas și oglindesc fantomele trecutului. Povestea lui nu-i...
mai am 360 de zilesă-mi smulgfirele albedin capsă ardgrăsimeade pe burtă și picioaresă scapde celulităși să te cuceresc 360 de zileîn caresă te ascultpovestindu-midespre pozițiile în careîți pătrunzi cu grațievictoriile 360 de zileîn caresă alego singură dorințăpentru o singurălumânaree insuportabil de cald oglinda aburităprăfuităcrăpată reflectă un chiptranspiratobositgârbovitîl recunoscși-l îndrăgesc mai am 360 de zileca să...
Alunecă omenirea de pe planetă alunecă omenirea de pe planetăzăpada de pe acoperișam picioare de cretăși trup de frunziș nu va fi răsărit de soarenici asfințit nu va fideși din valuri soare răsareși se duce-n pustii planetă arsă, pârjolităiarnă cumplită în veciPământul nostru nu mai existăe doar una din stelele reci alunecă omenirea de pe...
Răsărit de zâmbet Din răsăritul zilelor apuseFemeieCu zâmbet ștrengarCare mă ispitea spre reveriemi-a spus: Paființă neștiutoareadio și pa Introspecție Am fost plecatSpre izvorul poezieiSă înțeleg femeia Am fost îmbătrânitde răceala poezieiSă înțeleg poeții Sunt, la apus de energieCu proză și poezieȘi sper să mă înțeleg Amor poetica versul curge din sângeseva și-o ia din inimătruda...
Rochia mea roasă în regiunea sânilor Rochia mea albă se leagănă în dulap am scos-o și am văzut că era roasă în regiunea sânilor Cui dracu nu i-am oferit ceea ce și-a dorit M-am rezemat de dulap Mi-am amintit de cel care a murit Am început să plâng Să îmi șterg lacrimile cu poalele rochiei...
MIOZOTIS Mirelei-Ioana Spunea, cândva, sublimul Calderón, (În care veac, mileniu sau eon?) Spunea-n viu grai, vedenie sau scris Că viața omenească-i doar un vis. L-am fost crezut sau nu l-am fost crezut? Mă-ntreb dinspre sfârșit spre început. Corabia-mi, trecând din val în val, Se-apropie, treptat, de cellalt mal, De țărmurii tărâmului promis. Ah! Lungul drum...
Faptele noastre lui Christian Haller dacă toate faptele noastre ar avea umbră un întuneric cumplit ar cuprinde pământul şi fiecare am merge clătinându-ne ca nişte felinare nici-un copil nu s-ar uita pe fereastră să vadă dacă afară e timp de joacă sau nu ci ar scăpăra întruna chibrite dacă faptele noastre ar fi luminoase...
Privesc, pe masă, blândul meu condei: Îl port și când nu-l port. Și zi, și noapte. Hârtia albă, în – albă – carnea ei, E plină de tăișuri și de șoapte. Condei avea și tata. Însă el Îl mânuia spre-a desluși vreo carte. Eu am făcut la fel. Dar și-n alt fel: Am dus condeiul...
TÂRZIU sângele tău umblă prin mine iubirile trecute îmi cer o favoare pe care o trec cu vederea e prea târziu lumina învierii mi s-a topit în palmă cu ultima ninsoare mergem la liturghia de-nviere să mai credem în nemurire indiferent dacă uitarea din moarte ne strigă LEMN DE FLUIER din piciorul de lemn al...
nu te mai caut fericire poate că nudau de tine atunci întristez populațiaplanetei cu fumuri perene – halucinogene –cât de multrău pot să îmi fac de o vremepescuind chiștoace-n scrumiera lăsatăla apa sălcie din ochi – nu ascult(cât de multnu sunt pregătit pentru asta)unghia vânătă ciupind o coardă sensibilăde curând laminată : ciocanul stră-bateîmi spun