Argila s-a născut demult. Odată cu memoria timpului. Și-a găsit loc în lumea mineralelor cu bună vecinătate și a stat pitită, tăcută și, aparent, făr’ de rost, până când un megieș agresiv, cu ghiara acidului carbonic, a spălat cărările din adâncuri. Materialul fin a întâlnit nisipul și, astfel, chip de lut s-a dăruit oamenilor. A...
E o zi toridă de început de august în Temereşti. Au trecut cinci veacuri şi un pic de când vatra asta este ştiută. E tăiată în două de o şosea asfaltată, un şir de case arătoase însoţesc drumul principal care urcă uşor, iar din loc în loc se desprinde câte-o uliţă pietruită. Ca mai în...
Trecem adesea pe lângă lucrurile din jurul nostru și, de firești ce ni se par, nu le mai băgăm în seamă – decât strictul necesar, doar în măsura în care ne sunt utile. Ochiul operează selectiv, conformându-se unei scări de valori fondată pe obișnuință. Fărâmele de extraordinar rămân ascunse, rămân uitate sau necunoscute… Va trebui...
Există reveniri care sunt esențiale. Momente în care cuvântul acasă își recapătă toate sensurile. Astfel au fost pentru mine cele două zile petrecute la Timișoara, 19 și 20 februarie, în cadrul proiectului UNITA Starting Grant „Literature about/in the village: Plurilingualism, Identities, Heritage” – o revenire densă, emoționantă, intensă, în care timpul s-a comprimat și s-a...
1968. Eram în primul an de liceu. Peste un an liceul urma să beneficieze de o clădire proprie, nouă, așa încât orele se țineau deocamdată după amiaza în clădirea școlii generale amplasate peste drum de Casa de Cultură a Sindicatelor din Reșița. Stația de autobuz era chiar în fața Casei de Cultură și, de fiecare...
Jos, lângă tribuna Sălii de sport din Recaş, de mai bune de un ceas, se desfășoară un spectacol. După fiecare evoluție se aplaudă. Uneori se strigă încurajator. Pe scenă sunt dansatori prinși într-un concurs. Zeci de costume populare de-o frumusețe rară, unele vechi, zestre de la străbunici, sunt aduse la vedere. Se intră și se...
– reportaj – Strada se desprindea brusc din drumul european, înainte de a intra într-o curbă. Apoi aleea urca puțin, ca dintr-o dată să devină întinsă, largă, cu clădirile, și de-o parte și de alta, aliniate, aproape lipite una de alta. Pe partea stângă, a doua casă, era a lui. Asfaltul nu ajunsese și aici,...
Domnului profesor Costică Idriceanu, un stropt din neuitarea promisă Dacă ar fi pierit povestitorii, nu contează motivul, și ar fi rămas loc doar pentru unul, cât să înnoade firul, scaunul i s-ar fi cuveni domnului profesor. Până să se așeze pe strada pe care a locuit vreo patru decenii a mai stat în gazdă, tot...
Sunt locuri, ca şi acesta, în care, abia intrat pentru prima dată, simţi atmosfera familiară. În orice parte te duci cu privirea, ambientul – spaţiile armonios dimensionate, culorile, mobilierul, aerul proaspăt, înmiresmat, lumina abundentă ce intră prin ferestrele largi te îmbie să zăboveşti. Nu se simte ceva din ce îi e propriu unui loc în...
8-9 iulie. Au mai fost zile în răstimpul acesta, dar voi scrie despre plecarea la Zitcovica! și Golubăț la Festivalul de „JOC ROMÂNESC”. Români noi, români-vlahi ei! Zi toridă. N-a fost grabă să ajungem că oricum era timp berechet ca să avem ce cheltui până se purcedea la program, până ritmul muzicii de jos se...