Ascult și notez: ” Nu aruncau absolut nimic. Odată, bătrânul, eram la micul dejun, mi-a luat din față borcanul cu Finetti și l-a împins pe cel cu dulceață. Să nu vă spun cum m-am simțit. Mâncau ei două felii de pâine, două serveam și eu. În apa în care se fierbeau pastele, se pregătea supa....
Categorie: <span>Reportaj</span>
Un drum lung
Întâmplarea cu marinarul și nevasta stăpânită de rătăcire i-o povestise lui Peki o jumătate de noapte, fără să scape vreun amănunt. Lui însă i se păruse, pe alocuri, neverosimilă. Mai ales când și l-a închipuit pe marinar ridicând, în văzul tuturor, fusta femeii până dincolo de genunchi. Apoi închipuindu-și-o cum se învârtea prin aer, după...
Stăm în linia întâi!
– În ce constă reușita unui președinte? Desigur, dincolo de performanță, că până la pragul asta se întâmplă destule! – Am pornit la drum împreună cu câțiva oameni entuziaști, cu idei bune. Am creat un concept nou și inovativ pentru comunitatea din care facem parte, primul club sportiv din țară: Club Sportiv Comunal Ghiroda și ...
Locul unde românitatea a fost protejată de-a lungul veacurilor
Tibiscus – cea mai frumoasă poveste Uzdinul, sat din Serbia, este locul unde românitatea este la ea acasă. Comunitatea românească a conservat de-a lungul timpului spiritualitatea românească, atât în mediul instituționalizat, cât și în familie. Vasile Barbu este președintele Societăți Cultural Artistice Tibiscus, este jurnalistul și scriitorul care s-a îngrijit de promovarea culturii românești prin...
Acasă!
S-a ținut Hramul bisericii ortodoxe și, după tradiție, a avut loc ruga. Programul religios, susținut de către preoții Vasile Suciu și Ion Mermeze, a fost urmat de ceremonialul rugii; înconjurarea bisericii, sfințirea colacului și binecuvântarea prinoaselor. Firește, în condițiile impuse de pandemie, unele dintre momentele care altă dată erau tot farmecul rugii, nu au mai...
Prizonierul din Ghiroda
A trecut ceva vreme de când mi-a povestit, dar nu-mi iese din minte scena pe care a descris-o acaparat de-un calm desăvârșit. Acum cred că starea aia de liniște care-l domina îi venea din detașarea, dobândită-n câteva decenii, de întâmplarea asta. Stăteam așezați în curte casei, pe banca din lemn, lungă, lipită de zidul casei,...
Femeia care a pierdut un drum
Rar a fost când, ajuns pe strada Bega din Ghiroda, să nu întreb de el. Așa am aflat, într-o zi, că Iosif Serpic a trecut definitiv marea. Și după aceea, să nu-l lasă pradă uitării, am mai întrebat de el. Avea nouăzeci și trei, sigur și din asta se înțelepțise. După ce nu a mai...
Strada Dunărea
Trece, dintotdeauna, la un moment dat, chiar la doi pași de Bega. Cine i-a dat numele, sigur a vrut să-i prevadă, botezând-o așa, și o anume măreție. Și, uite, că o are. Acum trăiește o nouă poveste. Reîntinerește. Ion Avrămuț, așa a vrut să facă soarta cu el, nu poate călătorii pe distanțe lungi. Și...
Cine evadează din adevăr?(I)
Nu ne cunoaștem. În duminica aceasta, venit la Giarmata Vii, mă întâlnesc cu o femeie care a slugărit, ani destui, în Germania. O văd cum trece pragul, mă măsoară cu discreție, vrea să vadă dacă și cât găsește din ce i se spusese despre mine. Este potrivit de înaltă, împlinită la trup, tunsă scurt și...
Moștenirea lui Iosif
Nu-l știți și, în tot ce urmează, trebuie să mă credeți. Eu am petrecut, într-o dimineață, se năștea o zi toridă, câteva ore cu el. Chiar în curtea sa de pe strada Bega, din Ghiroda, așezați pe o bancă din lemn, de unde se putea privi peste grădini. Nu știu, mi-a scăpat amănuntul, trebuia să-l...









