S-a ținut Hramul bisericii ortodoxe și, după tradiție, a avut loc ruga. Programul religios, susținut de către preoții Vasile Suciu și Ion Mermeze, a fost urmat de ceremonialul rugii; înconjurarea bisericii, sfințirea colacului și binecuvântarea prinoaselor. Firește, în condițiile impuse de pandemie, unele dintre momentele care altă dată erau tot farmecul rugii, nu au mai avut loc. De data aceasta nu s-a mai ținut, la căminul cultural – poartă numele marelui poet Mihai Eminescu- spectacolul unde se aduna, cu musafiri cu tot – goștii- întreaga suflarea a satului.

Revenind la slujbă, cei doi preoți parohi din Giarmata Vii, după cum este rânduiala, alături de enoriași, nu puțini, au împlinit rostul. Sunt,  aici, împământenite câteva obiceiuri care țin, indiscutabil, de felul în care se creează  comuniune între slujitorii sfântului lăcaș și comunitatea de credincioși. Amintesc intervențiile, pildele, exemplificările preotului Vasile Suciu și, deopotrivă, cumsecădenia, blândețea, bucuria cu care părintele Ion Mermeze îi întâmpină pe enoriașii tineri și, mai ales, pe copii. Profitând de prezența însemnată, doamna profesoară Claudia Vlaicu, directoarea Școlii Gimnaziale din Ghiroda, a folosit prilejul și a transmis părinților câteva amănunte ce țin de începerea noului an școlar.

Odată încheiată slujba, s-a ieșit în fața  bisericii. Unde, după tradiție, în prim plan s-au aflat nașii. Familia Ionuț și Emilia Stănușoiu care, timp de un an, au ținut, cum se spune, nășia, și familia Emil și Eva-Lăcrămioara Cismadia, care, de duminică, până la ruga viitoare, împlinesc atribuțiile. S-a înconjurat biserica, preoții fiind urmați de enoriași, coloana aceasta, în lumina splendidă dată  de soare la amiază, în ecoul cântului religios, arăta cât de însemnată este această sărbătoare pentru comunitate. 

Nașii și copiii  lor, așezați pe treptele bisericii, însoți de preoții parohi și de către Ciprian Cristea, de la Parohia Ghiroda  și părintele Pavel Curuțiu, înconjurați de enoriașii prezenți, după  câteva cântări  au predat și preluat această onorantă, dar și de vază, în comunitate, atribuție. Introducerea a făcut-o, cu destul spirit, cu bucuria sărbătorii, părintele Vasile Suciu, mulțumind celor două familii care și-au luat această responsabilitate, apreciind efortul familie Stănușoiu pentru tot ceea ce a făcut, timp de un an, ca nași al bisericii. Domnul Emil Cismadia, având aproape soția, Eva Lăcrămioara, fiica Iona și fiul Cosmin, a mărturisit:” În primul rând, vreau să mulțumesc pentru privilegiu acordat familiei noastre  de a fi anul acesta nașii bisericii. Mă bucur că suntem, azi, aici,  în număr atât de mare și sper să ne simțim bine gustând din ce am pregătit pentru dumneavoastră. Vă doresc multă sănătate, să petreceți cu cei dragi!” Ionuț Stănușoiu, nașul care a predat ștafeta: ”Dragi prieteni, sfinți părinți, dragi nași. Bucuria și onoarea familiei noastre, date de responsabilitatea  de a fi un an nașul bisericii, ne vor însoți întotdeauna. În egală măsură mă bucur pentru Emil și familia sa, care preia nășia bisericii. Vremurile sunt cele pe care le știm și, din păcate, nu putem să trăim, după cum știm dintotdeauna, toate momentele rugii. Fiecare dintre dumneavoastră să vă bucurați în familie, cu cei apropiați, pentru a marca sărbătoarea, atât de importantă pentru  comunitatea noastră. Să păstrăm obiceiul așa cum ni l-au transmis, an de an, de   bunicii și părinții noștri. Distracție plăcută, o duminică binecuvântată, cu bucurii!”            

A urmat Hora nașilor.  Un dans  cu semnificații, cea mai importantă fiind continuitatea. Cele două familii, Stănușoiu și Cismadia, s-au prins în joc. De data aceasta, și e ușor să înțelegeți de ce, jocul nu s-a mai scos în stradă, nu s-a mai lărgit hora, în ea nu s-au mai prins, cum era obiceiul, aproape toți cei prezenți. Poate, cândva, vremurile vor îngădui să se revină la bucuria dintâi! În acest timp, ajutoarele nașilor rugii, membrii familiei  Cismadia, îi îmbiau pe cei prezenți să servească  din preparatele, însemnate, aduse. Ca la rugă, după tradiție!